Deși unii experți în vânzări vorbesc despre 6 tipuri de clienți, în urma experiențelor mele terapeutice, cel mai adesea am întâlnit 3 tipuri de clienți/pacienți.


Primii sunt cei care dispun de o substanțială motivație intrinsecă, fiind foarte hotărâți pentru a începe și chiar a urma un proces terapeutic și astfel să obțină, mai devreme sau mai târziu, schimbările dorite, îmbunătățirea calității vieții. Aceștia se programează, fie la telefon, fie în scris, sosesc la timp la fiecare ședință, se responsabilizează pentru faptele lor. Când nu pot ajunge, anunță cu cel puțin 24 de ore înainte, cum este de fapt și înțelegerea noastră, și se reprogramează. Ei sunt cei cu care și relația terapeutică se stabilește parcă de la sine.
O altă categorie sunt „turiștii“, care se programează, vin la prima ședință, după care dispar fără urmă. Și e foarte probabil să urmeze același procedeu și în cazul altor psihologi. Ei sunt la cabinet doar în trecere…
Mai există și categoria de client/pacient, care în urma unui conflict, eveniment mai neașteptat, sună la primul psihoterapeut găsit pe Google și îi explică pe îndelete care-i problema lui. El are nevoie să ventileze și speră astfel ca lucrurile să se rezolve instantaneu, de la sine. Într-un final se și programează, dar la psihoterapie nu mai ajunge și nici nu anunță că dorește anularea programării. De aceștia să ne ferească Dumnezeu, căci ne duc direct la faliment…
Ca bonus, mai există o categorie, pe care eu îi numesc „clienți-surpriză“.
De curând m-a sunat o doamnă, după ce îmi expune lung despre ce este vorba, stabilim o programare peste 2 zile, la ora 17. A doua zi, joi, la 16:30, deci era în termen, mă anunță că dorește reprogramarea ședinței pentru vineri la ora 19:30. Până aici totul ca la carte. De regulă la prima întâlnire majoritatea persoanelor ajung cu câteva minute mai devreme. Cabinetul este pregătit, am închis geamul, am aprins lumânarea parfumată, am dat drumul la muzică, în cadrul primitor al cabinetului meu sunt în așteptare. Se face ora stabilită, mai trec câteva minute și doamna tot nu apare. Fiind vineri, mi-am reorganizat seara, am renunțat să o sun și să-i cer plata onorariului, mai bine m-am dus la un film. Weekendul a trecut foarte repede…
Ziua de luni urma să fie foarte aglomerată. De ani de zile sunt într-un proces neplăcut cu instituția în care am lucrat 16 ani, iar acum în sfârșit am câștigat în instanță. Având la mână sentința definitivă, am căutat pe Google cel mai apropiat executor, pentru a-mi recupera cheltuielile de judecată. Sun de pe numărul meu privat și întreb dacă se poate să mă ajute să-mi recuperez banii. Îmi răspunde o doamnă iritată, agitată: „NU, NU SE POATE!“ și închide.
Și atunci observ că din greșeală, în loc să apelez executorul, am sunat de pe numărul meu privat clienta care tocmai mi-a dat țeapă.
În scurt timp rezolv și cu executorul, iar peste nici o oră primesc un apel pe numărul meu privat, pe ecran îmi apare că mă sună clienta cu țeapa, răspund, iar ea îmi spune scurt și la obiect: „SE POATE – BĂIEȚII VĂ REZOLVĂ!“