Skip to content

Biologia cuantică și conștiința

Celebrul matematician și fizician, laureat al Premiului Nobel, Roger Penrose susține că legile cunoscute ale fizicii sunt inadecvate pentru a explica fenomenul conștiinței. El se opune punctului de vedere conform căruia procesele raționale ale minții sunt complet deterministe și pot fi astfel duplicate de un calculator suficient de complex, ceea ce contrastează cu susținătorii inteligenței artificiale, care afirmă că gândirea poate fi simulată algoritmic. Potrivit lui Penrose, conștiința transcende logica formală, iar unele teoreme matematice împiedică un sistem logic bazat pe algoritmi să reproducă trăsături ale inteligenței umane precum perspicacitatea matematică.

Biologia cuantică și conștiința

Astfel a luat naștere modelul Orch-OR (Orchestrated Objective Reduction), care se bazează pe ipoteza că în creier conștiința își are originea în procesele cuantice din interiorul neuronilor, mai degrabă decât în conexiunile dintre neuroni (cum ar fi conform viziunii convenționale). Mecanismul este asociat cu structuri moleculare numite microtubuli din interiorul celulelor.
La baza rolului jucat de fizica cuantică în conștiință se află ideea de superpoziție, în care particule precum electronii sau fotonii se pot afla în două sau mai multe stări sau poziții în același timp. Atunci când starea sau poziția acestor particule sunt observate, funcția de undă colapsează, iar sistemul se află într-o singură stare sau locație definită.
Penrose a sugerat că fiecare colaps al unei superpoziții cuantice creează un moment de „proto-conștiință“. El presupune că mici structuri din neuronii noștri (și din alte celule), numite microtubuli, ar putea împleti aceste momente pentru a deveni o conștiință deplină.
De asemenea, această teorie implică un model gradat al conștiinței, în care complexitatea conștiinței este corelată cu numărul de stări potențiale dintr-o superpoziție. Ceea ce nu este surprinzător – cu toții am observat dezvoltarea conștiinței de la copilărie la vârsta adultă.
Multă vreme oamenii de știință au fost sceptici în privința acestor idei, dar în ultima vreme apar tot mai multe rezultate experimentale care susțin originile cuantice ale conștiinței.
Un exemplu ar fi diferențele dintre efectele anestezice ale gazului xenon, în funcție de spinul particulelor, ceea ce sugerează o legătură între procesele cuantice și modularea conștiinței.
Însă există și un contraargument la această teorie: pentru ca procesele cuantice să prevaleze, este necesar un mediu foarte rece (apropiat de zero Kelvin) și cât mai apropiat de vid, nicidecum un mediu „fierbinte“ și „umed“, cum este creierul. Mulți sunt convinși că acest cadru pur și simplu nu poate susține procesele cuantice, cu atât mai puțin pe cele legate de conștiință.
Dar așa pare că viața a găsit modalități de a se folosi de efectele cuantice într-o serie de fenomene esențiale, de la fotosinteză și abilitățile de navigare ale păsărilor până la conștiință – apar tot mai multe dovezi care arată comportamente cuantice în mașinăria celulelor și indicii că biologia cuantică ar putea să nu respecte regulile, ridicând noi întrebări cu privire la granița dintre domeniul clasic și cel cuantic.
Ideea de biologie cuantică va deveni cu adevărat interesantă doar cu posibilitatea de a explica comportamente macroscopice care nu pot fi prezise cu ajutorul legilor clasice.