Observând comportamentul copiilor, ne dăm seama că acesta poate varia în funcție de locul în care se află și de persoanele cu care interacționează, sau pur și simplu în preajma cărora se află. Același copil poate să fie mai liniștit, retras în compania unor persoane sau, în preajma altora să fie mai neastâmpărat, neascultător.


Cu siguranță că mulți dintre noi se întreabă, mai ales dacă suntem părinți: de ce se comportă copiii mai rău în prezența mamei lor? Răspunsul e foarte simplu: copiii au tendința să „se poarte urât“, adică să-și exprime nestingherit emoțiile în mediul cel mai sigur pentru ei. Dacă în primele luni de viață se creează un atașament sigur cu mama, atunci e foarte posibil ca cel mic să se comporte urât adesea în prezența mamei, deoarece ea este cea care îi oferă cel mai mare sprijin emoțional.
După cum știm, atașamentul este o legătură emoțională profundă și durabilă formată între oameni, care joacă un rol esențial în dezvoltarea emoțională și socială a fiecăruia. Atașamentul se dezvoltă încă din primele luni de viață, având la bază nevoia de conexiune și siguranță, și se caracterizează prin siguranță fizică și emoțională, proximitate și durabilitate, acesta influențează modul în care gestionăm emoțiile, felul în percepem lumea și ne raportăm la ceilalți.
Psihologul britanic John Bowlby a dezvoltat în anii 1950 teoria atașamentului, care arată că acesta este un mecanism biologic esențial pentru supraviețuire, menit să asigure siguranța și protecția copilului în primii ani de viață. Bowlby a observat că legătura dintre copil și persoana de atașament nu este doar emoțională, ci și comportamentală, influențând modul în care copilul caută apropiere, sprijin și siguranță în momentele de nevoie.
Potrivit lui Bowlby, un atașament sigur oferă o „bază de siguranță“, permițând copilului să exploreze lumea încrezător, știind că se poate întoarce la îngrijitor, de regulă la mamă, pentru sprijin și confort.
Așadar ne putem da seama de rolul extrem important al atașamentului.
Pentru majoritatea copiilor, mama nu este doar prima și cea mai importantă persoană care are grijă de ei, ci este și cea care le oferă siguranță emoțională. Acest atașament puternic joacă un rol extrem de important în dezvoltarea lor. Din cercetările psihologice, reiese că atunci când copiii sunt lângă mama lor, ei se simt adesea în siguranță, iar comportamentul lor de atașament se întărește.
Acest sentiment de siguranță, baza de siguranță le permite copiilor să se elibereze de tensiunile și frustrările zilnice, care pot duce la probleme de comportament. Adesea copiii se „expun“ atenției părinților, în mod intenționat sau inconștient, mai ales atunci când știu că mama este prezentă pentru a-i liniști.
Aici nu este vorba doar de faptul că prin aceste comportamente copiii își permit, își dau voie să se poarte urât într-un mediu cunoscut, securizant alături de mama, persoana cu care au creat un atașament sigur, ci și de încercarea de a satisface o nevoie emoțională mai profundă. Adesea copiii nu au capacitatea de înțelege pe deplin ce se întâmplă în interiorul lor, de aceea, prin comportamentul lor, ei se manifestă pentru a atrage atenția părinților. Așadar, pentru acești copii a fi lângă mamă înseamnă că se simt iubiți, protejați, în siguranță, astfel încât pot exprima toate acele sentimente pe care nu le pot exprima în compania unei altei persoane și/sau în altă parte. Prin comportamentul lor, copiii încearcă să-și exprime nevoile, precum oboseala, frustrarea, temerile, furia sau chiar dorința de a fi băgați în seamă.
De aceea e foarte important ca părinții să înțeleagă faptul că adesea comportamentul copiilor nu este motivat de o răutate intenționată, ci mai degrabă de o reacție emoțională care se trage din nevoia lor de siguranță. Iar părinții își pot ajuta copiii să gestioneze mai bine aceste tensiuni prin răbdare, atenție, oglindire, empatie și înțelegere.
Atmosfera din casă, dinamica relațiilor din familie pot fi puternic influențate de comportamentul copiilor. Atunci când părinții înțeleg ce anume motivează acest comportament, pot găsi mai ușor răspunsuri adecvate. Cred că este important ne abordăm copiii cu empatie, astfel încât să-i putem înțelege mai bine și să-i ajutăm să-și gestioneze și să-și regleze emoțiile mai eficient.