A coace dulciuri ne poate face să ne simţim ca şi când am face un bine pentru întreaga lume, ceea ce probabil ne sporeşte încrederea în viaţă şi ne conectează cu alte persoane.


Psihologii explică beneficiile asupra propriei noastre persoane a preparării prăjiturilor, dulciurilor pe care le oferim altor persoane, fie ei prieteni, cunoştinţe, vecini, rude etc. Aici nu este vorba doar de a le oferi ceva dulce.
Persoanele cărora le place să facă prăjituri se folosesc de orice ocazie pentru a încălzi cuptorul. Ei fac un tort pentru ziua de naştere a unei cunoştinţe sau rude, fac o sumedenie de prăjiturele înaintea plecării în concediu sau se grăbesc să facă negrese atunci când află că cineva îndrăgeşte ciocolata. Dar s-a dovedit că această îndeletnicire înseamnă mai mult decât prepararea unor dulciuri pentru mâncat. Coacerea dulciurilor, mai ales dacă sunt destinate altor persoane, poate avea o serie de beneficii psihologice. Prepararea dulciurilor este o formă productivă de auto-exprimare şi comunicare.
Potrivit profesorului asociat de la Universitatea din Boston, Donna Pincus: „Beneficiul preparării dulciurilor este că permite exprimarea creativităţii oamenilor... Numeroase studii arată că există o legătură între exprimarea creativităţii şi starea generală de bine. Prin realizarea unei picturi sau desen, prin compunerea sau interpretarea unei melodii sau prin prepararea unei prăjituri, oamenii se detensionează şi aceasta devine o cale de exprimare.
Atunci când facem o prăjitură pentru alţii, produsul dulce poate să exprime sentimentele celui care l-a preparat. Susan Whitbourne, profesor de psihologie la Universitatea din Massachusetts, face referire la obiceiul de a aduce mâncare celor care au pierdut pe cineva drag. Mâncarea poate exprima ceea ce simţim cu adevărat şi nu putem exprima în cuvinte. „Poate fi folositor persoanelor care întâmpină dificultăţi cu exprimarea sentimentelor pentru a arăta mulţumire, apreciere sau simpatie cu ajutorul produselor preparate.“
Donna Pincus, profesor la Universitatea din Boston, explică: „Prepararea dulciurilor la cuptor necesită atenţie deplină. Trebuie să te concentrezi ca să măsori corect sau să-l pregăteşti după reţetă tipărită sau moştenită. Dacă te concentrezi pe miros şi gust, eşti prezent în procesul de creaţie, iar actul de mindfullness din acel moment poate contribui la scăderea stresului.“
Pentru mai multe detalii vezi aici.

Mănânc emoțional. Ce mă fac?


Avem cu toţii momente în care ne trezim că începem să mâncăm, mai ales seara, după ce ne întoarcem obosiţi de la muncă, chiar dacă nu ne este foame. În plus, ne este foarte greu să ne oprim. Mulţi dintre noi ne folosim de alimente pentru a scăpa de emoţiile – mai ales negative – care ne coplşesc. Acesta este mâncatul emoţional.
Evenimentele de zi cu zi ne generează diferite gânduri, iar în urma acestora apar emoţiile. Acestea pot fi de tot felul: bucurie, tristeţe, furie, frustrare etc. Ce se întâmplă atunci când suntem copleşiţi de aceste emoţii, mai cu seamă de cele negative? Evident, încercăm să ne apărăm prin comportamente în urma cărora să scăpăm de de ele şi revenim la starea de bine.
Mâncarea ne sare în ajutor. În scurt timp începem să ne simţim parcă mai bine prin schimbarea rapidă a echilibrului chimic al organismului.
Atunci când suntem la podea, apelăm deseori la o porţie sănătoasă de îngheţată sau comandăm rapid o pizza uriaşă atunci când ne simţim singuri sau ne plictisim. Mâncatul emoţional ne pune beţe-n roate chiar şi când urmăm o dietă. Iar după ce mâncăm, după ce ne facem pofta, începem să ne simţim vinovaţi pentru mâncatul în exces.
Iată care este diferenţa între foamea emoţională şi foamea fizică. Foamea emoţională apare brusc, ne loveşte instantaneu şi necesită măsuri urgente. În schimb foamea fizică apare treptat, iar nevoia de a mânca nu este atât de cumplită şi nici nu necesită măsuri imediate.
Mâncatul emoţional ar putea fi rezultatul direct al faptului că nu suntem conştienţi de ceea ce mâncăm sau de ce mâncăm. Un alt motiv ar fi faptul că mâncatul este singura noastră plăcere. Al treilea motiv ar fi incapacitatea noastră de a tolera sentimentele neplăcute. Faptul că nu suntem mulţumiţi cu felul în care arătăm sau nu ne place corpul nostru poate fi unul din factorii cei mai importantţi ai mâncatului emoţional. Mai există şi un factor fiziologic: atunci când ne este foarte foame sau suntem foarte obosiţi, devenim mult mai vulnerabili în faţa mâncatului emoţional.
Pentru mai multe detalii vezi aici.