Buretele freudian
Imaginea clientului/pacientului întins pe o canapea/un divan, care începe să spună psihanalistului vrute și nevrute este arhicunoscută atât din filme, cât și din cărți.
„Deoarece accesul direct al unui terț la desfășurarea procesului psihanalitic este imposibil, profanul doritor de informații are la dispoziție doar surse indirecte cum ar fi: prezentări de caz realizate de psihanaliști, descrieri literare de tipul romanului, realizate de pacienți sau de analiști, dintre care, în România, este cunoscut Cuvinte care eliberează. Romanul unei psihanalize de Marie Cardinal (Editura Trei), precum și Nu ți-am promis niciodată o grădină de trandafiri de Hannah Green (Editura Trei)...“ (Vasile Dem Zamfirescu)
Idolatrizat sau criticat, personalitatea lui Freud a marcat profund epoca sa și, indiferent de formarea și orientarea psihologilor, chiar și acum persistă interesul față de întreaga sa activitate din domeniul psihanalizei.
Sigmund Freud, considerat părintele psihanalizei, este unul din personajele cele mai controversate, dar și cele mai influente ale secolului XX. Freud ne-a lăsat moștenire un nou model al minții, totodată și o nouă înţelegere a fiinţei umane în complexitatea sa. Dr. Sigmund Freud ne-a oferit o nouă abordare integrativă a persoanei umane și este imposibil să nu fim marcați de personalitatea lui.
Chiar dacă unii nu l-au citit deloc, în zilele noastre este foarte trendy să fie evocat cu ocazia conversațiilor mondene, în timp ce ații îl lecturează cu atenţie şi îl contestă cu vehemenţă.
Pentru publicarea operelor lui Freud editurile deja nu mai trebuie să plătească drepturi de autor și, ca să mai câștige un ban, s-au apucat să le reediteze, la Hollywood, pe lângă psihanaliștii specializați pe „vedete“, au apărut și analiști care se ocupă de câinii acestora. Herr Doktor Freud este deci și acum de mare actualitate.
Berggasse 19. Cred că orice psiholog a auzit de această adresă. Chiar și astăzi, Bergasse este o stradă celebră din Viena. Aici a trăit în perioada 1891-1938, deci timp de aproape o jumătate de secol fondatorul psihanalizei.
Iată cum descrie Irwing Stone în cartea sa despre viața lui Freud momentul în care, după luni de căutări al unui apartament de închiriat cu intrare din stradă, Freud ajunge în fața acestei case: „După ce trecu de Tandelmarkt... o luă pe sus, pe Berggasse, Strada Muntelui, numită astfel pentru că era cea mai abruptă din oraș. O urcase adesea... Acum se opri brusc în fața numărului 19. Pe clanța ușii de la intrare atârna un bilet «Zu vermieten – De închiriat». Privi cu luare aminte în susul și în josul străzii: era destul de spațioasă, mărginită de ambele părți de case cu cinci etaje... Lasă impresia unei străzi populate de reprezentanții clasei de mijloc, cu fațadele caselor ornamentate cu sculpturi herculeene... Portarul îl conduse pe scări spre apartamentul liber de la etajul întâi. [...] Locuința i se păru spațioasă. Holul era spațios... Își dădu seama că, în mintea lui, închiriase deja casa.“
Săptămâna trecută am avut plăcerea să petrec două zile la Viena. Verișoara mea, pe care nu o mai văzusem de peste 15 ani, mi-a făcut toate poftele. Pe lângă plimbarea pe malul Dunării, vizitarea expozițiilor din faimosul Leopold Museum din cartierul Muzeelor, unde sunt expuse opere importante ale lui Egon Schiele și Gustav Klimt, m-a dus și la Berggasse 19, mai exact pe Berggasse 13 și Liechtensteinstrasse 19, deoarece Casa memorială Freud era în renovare.
Broșura atașată biletului ne informează că în perioada în care casa de pe Berggasse 19 este închisă, moving freud museum oferă o incursiune în viața și opera fondatorului psihanalizei cu ajutorul obiectelor originale, filmelor și fotografiilor.
Am așteptat acest moment cu sufletul la gură, mai cu seamă că în urmă cu câțiva ani acest loc memorabil mi-a fost recomandat de unul din mentorii mei, renumitul psihoterapeut doamna profesor Elena Vladislav.
Din păcate, celebra canapea pentru ședințele de analiză a lui Freud a rămas la Londra. Drept consolare există fotografia în alb-negru la scară naturală a celebrei canapele. Aici putem admira doar mobila din sala de așteptare a lui Freud, o colecție de antichități, obiecte personale ale lui Herr Freud, printre care cufărul folosit de Freud în călătoria spre Londra.
Tot aici vedem expuse pagini din lucrările principale ale psihanalizei, atât cele ale lui Freud, cât şi cele ale altor autori şi colaboratori. Găsim primele ediții ale operelor lui Freud, documente cu autografe.
De remarcat este și faptul că în casa de pe Berggasse 19 Sigmund Freud a finalizat una dintre lucrările sale importante – Interpretarea viselor, publicată la Viena în anul 1900.
Tot în acest muzeu, prezentate într-o cameră special amenajată pentru vizitatori, putem vedea filme istorice, unice din viața privată a lui Freud și a familiei sale din anii 1930, comentate de fiica acestuia, Anna Freud.
Înainte de plecare, am vizitat și cealaltă locație, în care există un magazin pentru cadouri și o cofetărie. În spațiul amenajat pe Liechtensteinstrasse 19, pe lângă nenumărate cărți de și despre Freud, se vând și cele mai trăsnite și/sau banale suveniruri, de la caiete, creioane, sacoșe, scrumiere, fotografii etc. până la magneți de frigider cu inscripția „Don’t forget Sigmund Freud!“ sau bureți de vase cu inscripția „Neurose“.
M-a impresionat o fotografie în care Herr Doktor Freud se află în cabinet alături de câinele său Joli. Am cumpărat-o și o voi expune în propriul meu cabinet.
E interesant faptul că Freud și-a dat seama că prezența câinelui la ședințele de terapie avea o influență pozitivă asupra pacienților, câinele era o prezență calmantă, relaxantă asupra tuturor pacienților, mai cu seamă asupra copiilor. Studiile recente au confirmat faptul că Freud a avut dreptate. Cercetările au dovedit că mângâierea unui câine prietenos și calm reduce stresul.
Anumite studii arată că oamenii care au câini trăiesc de obicei mai mult și au nevoie mai puține îngrijiri medicale decât oameni care nu au animale de casă.
Se spune că analizele lui Freud depindeau foarte des de evaluarea pe care câinele chow-chow Jofi o făcea stării mentale a pacientului. În cazul în care se apropia de el un pacient tensionat, era în stare să se îndepărteze foarte mult de el, se refugia chiar și în celălalt colț al camerei. Cu pacienții calmi nu avea probleme, se așeza aproape de ei. În plus, Jofi dădea și semnalul că ședința de analiză s-a încheiat. Când cățelul se ridica și se ducea spre ușa camerei, însemna că ora de ședința a luat sfârșit și Freud se conforma dorinței câinelui.
La Viena circula chiar o anecdotă la adresa lui Freud, făcută pe seama încrederii sale absolute în simțurile precum și în capacitățile uimitoare ale câinelui său. Se spunea că terapia psihanalitică era făcuta, de fapt, de Jofi, care reușea chiar să scrie relatările despre cazurile pacienților marelui medic.
Lăsând gluma la o parte, poate mi-ar prinde și mie bine un astfel de câine, din propria mea experiență consider că un labrador ar fi și mai potrivit.
Cu toate că relația dintre cei doi monștri sacri ai psihologiei, Carl Jung și Sigmund Freud, discipolul preferat și maestrul, nu a fost lipsită de tensiuni, s-a produs chiar ruptura, închei printr-un citat impresionant din capitolul dedicat lui Freud din cartea autobiografică a lui Jung, Amintiri, vise, reflexii:
„Realizarea cea mai mare a lui Freud a constat fără îndoială în faptul că și-a luat în serios pacienții
care sufereau de boli nervoase, pătrunzând în psihologia lor specifică și individuală. A avut curajul să lase cazuistica să vorbească, penetrând în acest chip în psihologia individuală a bolnavului. Vedea, ca să zicem așa, cu ochii pacientului și a ajuns astfel la o înțelegere mai adâncă a bolii decât fusese posibil până atunci. În această privință era obiectiv, fără idei preconcepute și dădea dovadă de curaj, ceea ce-i îngăduia să depășească o mulțime de prejudecăți. Aidoma unui profet din Vechiul Testament, și-a propus să demoleze zeii falși... și să dezvăluie fără milă putreziciunea sufletului contemporan, scoțând-o la lumina zilei... Prin recunoașterea visului ca sursă primordială de informare asupra proceselor din inconștient, a smuls trecutului și uitării o valoare care părea pierdută iremediabil. A demonstrat empiric existența unui psihic inconștient, care nu fusese prezent înainte decât ca postulat filosofic.“
„Deoarece accesul direct al unui terț la desfășurarea procesului psihanalitic este imposibil, profanul doritor de informații are la dispoziție doar surse indirecte cum ar fi: prezentări de caz realizate de psihanaliști, descrieri literare de tipul romanului, realizate de pacienți sau de analiști, dintre care, în România, este cunoscut Cuvinte care eliberează. Romanul unei psihanalize de Marie Cardinal (Editura Trei), precum și Nu ți-am promis niciodată o grădină de trandafiri de Hannah Green (Editura Trei)...“ (Vasile Dem Zamfirescu)
Idolatrizat sau criticat, personalitatea lui Freud a marcat profund epoca sa și, indiferent de formarea și orientarea psihologilor, chiar și acum persistă interesul față de întreaga sa activitate din domeniul psihanalizei.
Sigmund Freud, considerat părintele psihanalizei, este unul din personajele cele mai controversate, dar și cele mai influente ale secolului XX. Freud ne-a lăsat moștenire un nou model al minții, totodată și o nouă înţelegere a fiinţei umane în complexitatea sa. Dr. Sigmund Freud ne-a oferit o nouă abordare integrativă a persoanei umane și este imposibil să nu fim marcați de personalitatea lui.
Chiar dacă unii nu l-au citit deloc, în zilele noastre este foarte trendy să fie evocat cu ocazia conversațiilor mondene, în timp ce ații îl lecturează cu atenţie şi îl contestă cu vehemenţă.
Pentru publicarea operelor lui Freud editurile deja nu mai trebuie să plătească drepturi de autor și, ca să mai câștige un ban, s-au apucat să le reediteze, la Hollywood, pe lângă psihanaliștii specializați pe „vedete“, au apărut și analiști care se ocupă de câinii acestora. Herr Doktor Freud este deci și acum de mare actualitate.
Berggasse 19. Cred că orice psiholog a auzit de această adresă. Chiar și astăzi, Bergasse este o stradă celebră din Viena. Aici a trăit în perioada 1891-1938, deci timp de aproape o jumătate de secol fondatorul psihanalizei.
Iată cum descrie Irwing Stone în cartea sa despre viața lui Freud momentul în care, după luni de căutări al unui apartament de închiriat cu intrare din stradă, Freud ajunge în fața acestei case: „După ce trecu de Tandelmarkt... o luă pe sus, pe Berggasse, Strada Muntelui, numită astfel pentru că era cea mai abruptă din oraș. O urcase adesea... Acum se opri brusc în fața numărului 19. Pe clanța ușii de la intrare atârna un bilet «Zu vermieten – De închiriat». Privi cu luare aminte în susul și în josul străzii: era destul de spațioasă, mărginită de ambele părți de case cu cinci etaje... Lasă impresia unei străzi populate de reprezentanții clasei de mijloc, cu fațadele caselor ornamentate cu sculpturi herculeene... Portarul îl conduse pe scări spre apartamentul liber de la etajul întâi. [...] Locuința i se păru spațioasă. Holul era spațios... Își dădu seama că, în mintea lui, închiriase deja casa.“
Săptămâna trecută am avut plăcerea să petrec două zile la Viena. Verișoara mea, pe care nu o mai văzusem de peste 15 ani, mi-a făcut toate poftele. Pe lângă plimbarea pe malul Dunării, vizitarea expozițiilor din faimosul Leopold Museum din cartierul Muzeelor, unde sunt expuse opere importante ale lui Egon Schiele și Gustav Klimt, m-a dus și la Berggasse 19, mai exact pe Berggasse 13 și Liechtensteinstrasse 19, deoarece Casa memorială Freud era în renovare.
Broșura atașată biletului ne informează că în perioada în care casa de pe Berggasse 19 este închisă, moving freud museum oferă o incursiune în viața și opera fondatorului psihanalizei cu ajutorul obiectelor originale, filmelor și fotografiilor.
Am așteptat acest moment cu sufletul la gură, mai cu seamă că în urmă cu câțiva ani acest loc memorabil mi-a fost recomandat de unul din mentorii mei, renumitul psihoterapeut doamna profesor Elena Vladislav.
Din păcate, celebra canapea pentru ședințele de analiză a lui Freud a rămas la Londra. Drept consolare există fotografia în alb-negru la scară naturală a celebrei canapele. Aici putem admira doar mobila din sala de așteptare a lui Freud, o colecție de antichități, obiecte personale ale lui Herr Freud, printre care cufărul folosit de Freud în călătoria spre Londra.
Tot aici vedem expuse pagini din lucrările principale ale psihanalizei, atât cele ale lui Freud, cât şi cele ale altor autori şi colaboratori. Găsim primele ediții ale operelor lui Freud, documente cu autografe.
De remarcat este și faptul că în casa de pe Berggasse 19 Sigmund Freud a finalizat una dintre lucrările sale importante – Interpretarea viselor, publicată la Viena în anul 1900.
Tot în acest muzeu, prezentate într-o cameră special amenajată pentru vizitatori, putem vedea filme istorice, unice din viața privată a lui Freud și a familiei sale din anii 1930, comentate de fiica acestuia, Anna Freud.
Înainte de plecare, am vizitat și cealaltă locație, în care există un magazin pentru cadouri și o cofetărie. În spațiul amenajat pe Liechtensteinstrasse 19, pe lângă nenumărate cărți de și despre Freud, se vând și cele mai trăsnite și/sau banale suveniruri, de la caiete, creioane, sacoșe, scrumiere, fotografii etc. până la magneți de frigider cu inscripția „Don’t forget Sigmund Freud!“ sau bureți de vase cu inscripția „Neurose“.
M-a impresionat o fotografie în care Herr Doktor Freud se află în cabinet alături de câinele său Joli. Am cumpărat-o și o voi expune în propriul meu cabinet.
E interesant faptul că Freud și-a dat seama că prezența câinelui la ședințele de terapie avea o influență pozitivă asupra pacienților, câinele era o prezență calmantă, relaxantă asupra tuturor pacienților, mai cu seamă asupra copiilor. Studiile recente au confirmat faptul că Freud a avut dreptate. Cercetările au dovedit că mângâierea unui câine prietenos și calm reduce stresul.
Anumite studii arată că oamenii care au câini trăiesc de obicei mai mult și au nevoie mai puține îngrijiri medicale decât oameni care nu au animale de casă.
Se spune că analizele lui Freud depindeau foarte des de evaluarea pe care câinele chow-chow Jofi o făcea stării mentale a pacientului. În cazul în care se apropia de el un pacient tensionat, era în stare să se îndepărteze foarte mult de el, se refugia chiar și în celălalt colț al camerei. Cu pacienții calmi nu avea probleme, se așeza aproape de ei. În plus, Jofi dădea și semnalul că ședința de analiză s-a încheiat. Când cățelul se ridica și se ducea spre ușa camerei, însemna că ora de ședința a luat sfârșit și Freud se conforma dorinței câinelui.
La Viena circula chiar o anecdotă la adresa lui Freud, făcută pe seama încrederii sale absolute în simțurile precum și în capacitățile uimitoare ale câinelui său. Se spunea că terapia psihanalitică era făcuta, de fapt, de Jofi, care reușea chiar să scrie relatările despre cazurile pacienților marelui medic.
Lăsând gluma la o parte, poate mi-ar prinde și mie bine un astfel de câine, din propria mea experiență consider că un labrador ar fi și mai potrivit.
Cu toate că relația dintre cei doi monștri sacri ai psihologiei, Carl Jung și Sigmund Freud, discipolul preferat și maestrul, nu a fost lipsită de tensiuni, s-a produs chiar ruptura, închei printr-un citat impresionant din capitolul dedicat lui Freud din cartea autobiografică a lui Jung, Amintiri, vise, reflexii:
„Realizarea cea mai mare a lui Freud a constat fără îndoială în faptul că și-a luat în serios pacienții
care sufereau de boli nervoase, pătrunzând în psihologia lor specifică și individuală. A avut curajul să lase cazuistica să vorbească, penetrând în acest chip în psihologia individuală a bolnavului. Vedea, ca să zicem așa, cu ochii pacientului și a ajuns astfel la o înțelegere mai adâncă a bolii decât fusese posibil până atunci. În această privință era obiectiv, fără idei preconcepute și dădea dovadă de curaj, ceea ce-i îngăduia să depășească o mulțime de prejudecăți. Aidoma unui profet din Vechiul Testament, și-a propus să demoleze zeii falși... și să dezvăluie fără milă putreziciunea sufletului contemporan, scoțând-o la lumina zilei... Prin recunoașterea visului ca sursă primordială de informare asupra proceselor din inconștient, a smuls trecutului și uitării o valoare care părea pierdută iremediabil. A demonstrat empiric existența unui psihic inconștient, care nu fusese prezent înainte decât ca postulat filosofic.“
Surse:
Gay P., Freud – O viață pentru timpul nostru, Editura Trei, 1998
Jung C. G., Amintiri, vise, reflexii, Editura Humanitas, 1992
Stone I., Turnul nebunilor – Viața lui Freud, Editura Orizonturi, 1971
Zamfirescu V. D., Introducere în psihanaliza freudiană și postfreudiană, Editura Trei, 2007
Chow Chow, câinii terapeuți ai lui Sigmund Freud