Primul pas pentru a-ți lua carnetul de condus este să te înscrii la școala de șoferi. În cazul în care nu ai șofat niciodată, nu ai nici cea mai vagă idee despre cum este să șofezi. În acest caz putem spune că ești inconștient de incompetența ta. Nu prea înțelegi și nu știi cu ce se mănâncă șofatul și nici nu prea recunoști acest deficit.
Ca să poți trece mai departe la stadiul următor trebuie să recunoști propria ta incompetență, și valoarea noii aptitudini.


Așa că începi să înveți. Foarte curând îți descoperi limitele. Iei lecții și, în mod conștient, faci uz de toate dispozitivele, ții direcția, reglezi ambreiajul și ești atent la drum. Îți solicită întreaga atenție, nu ești competent încă, așa că deocamdată continui să mergi pe străzile lăturalnice. Aceasta este etapa incompetenței conștiente, când frânezi sau virezi brusc și îi bagi în sperieți pe cicliști. Cu toate că această etapă nu e deloc una plăcută (mai ales în ce îi privește pe cicliști), este etapa în care înveți cel mai mult.
Și ușor-ușor te îndrepți către etapa competenței conștiente, când știi deja să conduci mașina, dar acest lucru presupune un efort destul de considerabil din partea ta, ai nevoie să te concentrezi la maxim. Este etapa în care ai deprins deja abilitatea, dar încă nu o stăpânești suficient.
După un anumit timp și exercițiu ajungi în etapa competenței inconștiente, care este de fapt scopul strădaniei tale. ”Toate acele tipare mărunte, pe care le-ai învățat din greu, cu atâta stăruință, se îmbină armonios într-un act comportamental închegat ce va funcționa ca uns. Apoi vei putea asculta radioul, te vei bucura de peisaj și vei susține o conversație în timp ce conduci. Mintea ta conștientă stabilește obiectivul și lasă în seama minții inconștiente sarcina de a-l duce la bun sfârșit, eliberându-ți atenția pentru a se apleca asupra altor lucruri.”
Astfel, dacă continui să exersezi, să investești energie și timp, atunci se vor forma obișnuințele, iar abilitatea de a șofa va deveni un act inconștient, automat.
Conform modelul de învățare al „competenței conștiente“, bazată pe teoria dezvoltată în 1970 de Noel Burch de la Gordon Training International, deprinderea unei aptitudini se împarte în patru etape. Aceste patru etape oferă un model al învățării, care sugerează că la început indivizii nici măcar nu își dau seama cât de puțin știu, adică sunt inconștienți de incompetența lor. După ce își recunosc incompetența, încep să învețe, să dobândească în mod conștient o calificare, pe care o și folosesc mai apoi în mod conștient. În ultima etapă ei își pot utiliza abilitatea fără a mai fi conștienți de aceasta. Acesta este drumul în patru etape al învățării: pornind de la incompetența inconștientă se ajunge la competența inconștientă.
Există și situația în care, deși considerăm că șofatul ne-a intrat în sânge, a ajuns să fie un act inconștient, automat, spre surprinderea noastră, unii șoferi, aflați în spatele nostru, ne răsplătesc strădania noastră de a lua câte o curbă prin flash-uri și claxoane, ceea ce ne duce cu gândul că e posibil ca obișnuințele dobândite legate de modul nostru de a lua curbele să nu fie tocmai cele mai eficiente pentru îndeplinirea sarcinii. „E posibil ca pe ruta către competența inconștientă, filtrele noastre să ne fi făcut să trecem cu vederea oarece informații importante.“
Și ca să scăpăm de situațiile neplăcute ne propunem să ne îmbunătățim „tehnica“ luării curbelor. Putem să apelăm la ajutorul instructorului nostru sau ne poate fi de folos chiar și un copilot priceput. Fie unul, fie celălalt ne va urmări modul în care ne angrenăm în efectuarea curbelor, apoi va începe să modifice lucruri precum momentul în care începem (sau nu) să micșorăm viteza înaintea unei curbe, viteza cu care intrăm în curbă, modul mai „străns“ sau mai „larg“ de a vira, momentul în care începem să accelerăm când ieșim din curbă etc. Mai precis, se va concentra concret asupra efectuarea unei curbe. Ceea ce pentru noi reprezenta un singur element de comportament, îl va descompune în părțile sale componente, ca apoi să îl refacă astfel încât să ajungem să luăm curbele mai frumos, mai eficient. Reușim să facem acest lucru întorcându-ne înapoi de-a lungul etapelor de învăţare până la incompetenţa conștientă, dezvățându-ne de unele elemente înainte să începem să învățăm din nou să luăm curba. Facem acest lucru pentru a găsi și a folosi noi alternative, tipare mai eficiente, scăpându-ne astfel de stresul cauzat de claxoanele șoferilor nemulțumiți.