În trecut, felul de a fi a unei persoane era adesea corelat cu IQ-ul său, adică cu nivelul său de inteligență. Astăzi, însă, auzim din ce în ce mai des despre EQ, adică despre inteligența emoțională.
Într-un articol publicat în 2021, se explică foarte sugestiv care este diferența între IQ și EQ: IQ-ul te va ajuta să intri la o facultate bună, dar vei avea nevoie de EQ-ul tău pentru a face față stresului și altor emoții care te așteaptă până ajungi să-ți iei licența.


Chiar dacă nu se numea EQ, această abilitate era deja o preocupare a cercetătorilor în 1920. Thorndike de la Universitatea Columbia a cercetat „inteligența socială“, a cărei esență a fost modul în care oamenii sunt capabili să creeze și să mențină relații unii cu alții. În anii 1980, această abilitate era considerată parte a inteligenței.
Spre sfârșitul anilor 1980, „supremația IQ‑ului ca standard de definire a excelenței în viață era incontestabilă; peste tot se dezbătea cu încrâncenare problema dacă acesta este înscris în genele noastre sau dobândit prin experiență. Și iată că aici aveam, deodată, o modalitate nouă de a analiza ingredientele care alcătuiesc rețeta succesului în viață.“
Coeficientul emoțional (EQ) a apărut pentru prima dată într-un articol al lui Keith Beasly în 1987.
Tocmai pentru că nu este foarte ușor să formulăm ce înțelegem prin ea, de-a lungul timpului au existat nenumărate definiții ale inteligenței emoționale (EQ). Este o definiție acceptabilă să o descriem ca fiind capacitatea de a înțelege și gestiona propriile emoții precum și emoțiile celorlalți.
„Foarte mulți adulți […] sunt de părere că emoțiile reprezintă nişte aspecte auxiliare ale vieții de zi cu zi, şi astfel ajung să le subestimeze valoarea. Însă, în realitate, există puține forțe interioare care să ne mobilizeze la fel de puternic ca trăirea unei emoții. Până şi etimologia cuvântului ne confirmă acest lucru, deoarece termenul «emoție» provine din latinescul movere – care înseamnă «a se mişca». Prin urmare, cunoaşterea, recunoaşterea, etichetarea şi verbalizarea emoțiilor sunt părțile-­cheie ale inteligenței emoționale.“

EQ include modul în care suntem capabili să ne reglăm propriile sentimente, să empatizăm cu ceilalți, să comunicăm eficient sau chiar să facem față stresului.
Examinând EQ în diferite situații, cercetătorii au descris patru domenii de competență:
• Autogestionarea: adică modul în care ne exercităm autocontrolul atunci când suntem supărați, cum ne adaptăm la situații dificile sau cum reușim să relaționăm cu ceilalți.
• Gestionarea relațiilor pe care le avem cu ceilalți: de exemplu, capacitatea de a stabili și de a menține relații bune cu ceilalți, de a putea lucra în echipă, de a fi deschis, astfel încât să putem rezolva conflictele împreună.
• Conștientizarea de sine: suntem conștienți că emoțiile ne afectează comportamentul și gândurile. Știm că avem atât puncte forte, cât și puncte slabe. Ne evaluăm realist.
• Conștientizarea socială: îi înțelegem pe ceilalți, putem empatiza, suntem capabili să ne adaptăm proceselor care au loc într-un grup. Mai mult, ne putem simți bine și în siguranță într-o astfel de situație.

Psihologul Peter Salovey formulează definiția de bază inteligenței emoționale, „extinzând aceste capacități la cinci domenii principale:
1. Cunoașterea emoțiilor personale.
„Conștientizarea de sine – recunoașterea unui sentiment atunci când apare – este piatra de temelie a inteligenței emoționale. […] Incapacitatea de a observa adevăratele noastre sentimente ne lasă pradă acestora.“
2. Gestionarea emoțiilor.
„Stăpânirea emoțiilor în așa fel încât să fie cele potrivite reprezintă capacitatea de a construi conștientizarea de sine.“ Aici este vorba despre capacitatea de a ne calma, de a scăpa de anxietate, depresie și irascibilitate, precum și de consecințele care se nasc din lipsa de a avea aceste calități emoționale fundamentale. Toți cei care nu reușesc să se stăpânească sunt confruntați în permanență cu dezamăgiri și disperări, în schimb persoanele care excelează în această direcție se pot reechilibra mult mai rapid în urma obstacolelor și a necazurilor din viață.
3. Motivarea de sine.
„Punerea emoțiilor în serviciul unui scop este absolut esențial pentru a‑i acorda atenția cuvenită, pentru motivarea de sine, pentru stăpânire și creativitate. Autocontrolul emoțional – amânarea recompenselor și înăbușirea impulsurilor – stă la baza reușitelor de tot felul. Capacitatea de «a fi pe fază» duce la performanțe ieșite din comun în toate domeniile.“
4. Recunoașterea emoțiilor în ceilalți.
„Empatia, o altă capacitate care se clădește pe baza conștientizării de sine emoționale, este fundamentul «capacității de înțelegere a celorlalți».“
5. Manevrarea relațiilor.
„Arta de a stabili relații înseamnă în mare parte capacitatea de a gestiona emoțiile celorlalți.“
Aici este vorba de recunoașterea capacităților care contribuie la o mare popularitate, la spiritul de conducere și la eficiență în relațiile interpersonale. „Cei care excelează în aceste abilități se descurcă bine în tot ceea ce înseamnă interacțiunea pozitivă cu ceilalți; aceștia sunt adevărate vedete pe plan social. Evident că oamenii au capacități diferite în fiecare dintre aceste direcții; unii dintre noi, să zicem, își pot stăpâni mai bine propria neliniște, dar sunt relativ incapabili să calmeze pe altcineva la supărare. Fără îndoială că baza pentru nivelul capacității noastre este una neurală, dar așa cum vom vedea, creierul este extrem de maleabil, învață mereu. Lipsurile la nivelul capacităților emoționale pot fi remediate: așadar, în mare măsură, în toate aceste direcții contează obiceiurile și reacțiile, care, cu efortul cuvenit, pot fi îmbunătățite.“

Numeroase studii au arătat că inteligența emoțională este unul din „ingredientele“ de bază al succesului la locul de muncă. În urma unor studii s-a arătat că EQ este de patru ori mai bun predictor al succesului decât IQ-ul!
O altă statistică interesantă, de exemplu, arată că oamenii care se ocupă cu vânzări având inteligență emoțională ridicată produc de două ori mai multe vânzări decât colegii lor cu EQ mediu sau sub medie. Deci, nu există nicio îndoială că inteligența emoțională este o parte importantă a vieții noastre și acest lucru nu se referă doar la locul de muncă!
Numeroase studii au demonstrat deja că oamenii cu un EQ mai ridicat sunt de obicei mai fericiți și mai mulțumiți de viața lor. Ei sunt cei care se adaptează mai ușor la locul de muncă, atingându-și astfel mai ușor obiectivele. Persoanele cu un nivel mai ridicat de inteligență emoțională sunt mai capabile să-și gestioneze propriile emoții, inclusiv stresul.
Din cele de mai sus reiese clar: un nivel scăzut de EQ poate îngreuna viața de zi cu zi. Oamenii care sunt mai puțin inteligenți din punct de vedere emoțional sunt de obicei indivizi „incomozi din punct de vedere social“ care, deși își doresc, nu se pot integra cu adevărat în grup.
Toate acestea nu înseamnă că sunt mai puțin valoroși decât ceilalți, de fapt: mulți dintre ei au un IQ foarte mare.
Acest lucru înseamnă, de asemenea, că nivelurile celor două tipuri de inteligență – EQ și IQ – nu merg automat împreună! Cu toate acestea, merită să lupți pentru un echilibru, pentru că ambele sunt necesare pentru a avea cât mai mult succes în viață.
Iată și o veste bună: EQ poate fi îmbunătățit, atât cu ajutorul profesioniștilor, cât și prin exerciții practice!
O modalitate de a dezolta EQ-ul este să începi să fii atent – la tine, la ceilalți, la mediul tău. Acordă-ți suficient timp să te gândește la felul în care te comporți în anumite situații. Atunci vezi cât de mulțumit ești de el. Dacă există aspecte care te deranjează, notează-le și consultă din când în când această listă! Făcând acest lucru, te ajuți să devii conștient de aceste comportamente, iar acest fapt te poate determina ca la momentul potrivit să-ți schimbi comportamentul.
De asemenea, ar fi de dorit să acorzi atenție celorlalți. În timpul unei conversații, ar fi bine ca, în loc de modul în care vei reacționa la cele spuse de cealaltă persoană, să te concentrezi pe ceea ce spune ea.
Fiecare persoană este liberă să aleagă modalitățile care funcționează cel mai bine pentru ea în reglarea emoțiilor. Există o infinitate de posibilități!
Pentru unii de ajutor sunt exerciții de respirație, pentru alții yoga sau meditația. Alții preferă să meargă la alergare sau să facă alte sporturi pentru a scăpa de emoțiile și tensiunea care s-au acumulat în ei.
Sau, potrivit psihologului Gáspár György:
„Pentru a ne apropia de partea de «cunoaştere», este necesar să îndrăznim a citi cărți şi a trăi ceea ce citim. Mă surprinde adesea faptul că mulți dintre noi confundă emoțiile între ele sau le etichetează eronat. A trăi ceea ce simțim înseamnă a trece prin filtrul personal ideile cărții şi a căuta în propria istorie de viață situații similare, oferindu­ne astfel şansa de a procesa eventualele experiențe ignorate şi de a găsi locul acestora în lumea noastră lăuntrică. Iar aici, fără doar şi poate, părinții sunt cei mai importanți educatori, atunci când vine vorba despre cultivarea EQ prin lectură.“
Prin cultivarea inteligenței emoționale devenim oameni mai buni, mai empatici, mai autentici, mai fericiți, având relații mai echilibrate, o atmosferă de lucru mai bună și un nivel mai ridicat de bunăstare!