Atitudinea „Nu e vina mea“
În mod sigur cunoaștem persoane care pot părea insensibile față de cei dragi, dar este o figură foarte simpatică în ochii prietenilor sau cunoștințelor. Persoana imatură din punct de vedere emoțional poate avea probleme în a arăta empatie față de cei apropiați, față de membrii familiei, în timp ce nu pare să aibă probleme în a o arăta celor din cercul de prieteni mai îndepărtați sau chiar persoanelor necunoscute, publicului.
Persoana iresponsabilă emoțional, imatură, se simte îndreptățită să facă ce vrea cu cei apropiați, fără să se preocupe de modul în care acțiunile și cuvintele sale îi vor afecta, poate le va provoca durere, tristețe, chiar furie, căci se bazează pe faptul că aceștia o cunosc și „oricum o înțeleg“.
În schimb, din teama de a nu fi respinsă, neînțeleasă, chiar abandonată, persoanele imature nu își permit să facă același lucru cu persoanele cu care nu au o relație foarte apropiată. Acestea își ascund comportamentul pe care îl au față de e cei dragi, iar în fața persoanelor străine se arată pline de empatie și înțelegere.
Persoana imatură din punct de vedere emoțional preferă să evite emoțiile inconfortabile, neplăcute – cum ar fi remușcările – și ignoră sentimentele neplăcute ale celorlalți, ignorându-le. Astfel, ea ajunge să nu fie afectată de acestea și nici nu se simte vinovată pentru ceea ce face. Persoanei imature pur și simplu îi lipsește autoreflecția, evită situațiile de autoreflecție, pentru că atunci chiar ar fi nevoită să se confrunte cu realitatea și anume cu faptul că nici pe departe nu este atât de empatică, săritoare, bună pe cât crede că este și ar trebui să-și asume responsabilitatea pentru acțiunile sale.
Persoanele imature din punct de vedere emoțional nu reușesc de obicei să empatizeze cu cei ale căror comportament îi afectează.
O altă caracteristică a persoanelor imature emoțional este că ele evită în mod constant asumarea responsabilității. Când este trasă la răspundere, o persoană imatură din punct de vedere emoțional se va absolvi întotdeauna de vină. O astfel de imaturitate poate să iasă la vedere sub forma unor replici precum „nu e vina mea, intenția mea a fost alta“, „crezi că aș spune eu vreodată așa ceva?“ etc.
O persoană imatură are tendința să ia totul foarte personal. Pentru aceste persoane totul are legătură cu persoana lor și le este extrem de greu să înțeleagă și să accepte că unele lucruri pur și simplu nu au legătură cu ele, nu sunt despre ele, ci despre o mulțime de alte aspecte.
Persoanele care nu au ajuns la maturitate emoțională reacționează puternic, vehement atunci când cineva setează limite.
De regulă, dacă dorim să stabilim relații armonioase, echilibrate, plăcute cu persoanele din viața noastră, este nevoie de trasarea unor limite sănătoase.
Iar atunci când stabilim astfel de limite, o persoană matură le va accepta și va ajunge chiar să se bucure de existența lor. În schimb, un om imatur din punct de vedere emoțional se va simți prost, atacat, va considera că îi vrei răul sau că „ai ceva cu el“.
Iresponsabilitatea emoțională și imaturitatea sunt ușor de ascuns tocmai pentru că persoana prezintă lumii exterioare o imagine complet diferită de cea pe care o are în relațiile apropiate.
Persoanele imature emoțional sunt convinse că pot fi salvate de alte persoane. Cei cu o maturitate emoțională dezvoltată sunt conștienți de faptul că nimeni nu poate salva pe nimeni și că fiecare persoană este pe deplin responsabilă pentru faptele, comportamentele sale. În timp ce noi muncim, ne străduim pentru propria bunăstare, ceilalți cel mult ne pot susține, pot fi suportul nostru emoțional. În schimb persoanele care nu s-au maturizat emoțional au tendința de a crede că, la un moment dat, un salvator misterios – sosind pe cal alb – va apărea din senin pentru a le organiza viața, care astfel va căpăta sens.
Persoanele imature îi critică adesea pe ceilalți, tot timpul judecă alte persoane. Doar o persoană imatură își ignoră propriile nesiguranțe și îndoieli în propriile puteri, și le proiectează asupra altor persoane, având o atitudine răutăcioasă.
O persoană imatură învinovățește, manipulează și îi invalidează pe cei apropiați, eliberându-se astfel de responsabilitatea emoțională și făcându-i pe cei dragi să se simtă nesiguri.
Persoanele apropiate simt adesea că este în zadar să apeleze la alții, deoarece aceștia o văd într-o lumină complet diferită și nu i-ar crede. Se poate întâmpla chiar să împărtășească experiența lor cu o cunoștință îndepărtată a unei persoane imature din punct de vedere emoțional, care pur și simplu nu crede ceea ce aude, deoarece nu se potrivește cu imaginea pe care o are despre acea persoană.
O persoană imatură din punct de vedere emoțional este mai mult contemplativă și preocupată de ceea ce simte, incapabilă să se pună în pielea celuilalt și ia în considerare situația din punctul de vedere al celuilalt.
În consecință, persoana în cauză nici măcar nu încearcă să-și corecteze greșeala, deoarece nu vede necesitatea de a face acest lucru. Rezolvarea conflictelor devine aproape imposibilă cu o astfel de persoană, deoarece aceasta crede, de obicei, că are întotdeauna dreptate.
Totodată trebuie menționat și faptul că se poate întâmpla ca cineva să fie mai imatur emoțional sau iresponsabil într-un anumit context sau în anumite momente, în timp ce în alte momente, în alte contexte să fie mai matură și mai responsabilă din punct de vedere emoțional. Ca multe alte caracteristici, putem presupune că maturitatea emoțională există ca un continuum, ceea ce înseamnă că o persoană nu aparține în totalitate nici categoriei imature, nici celei mature din punct de vedere emoțional. Categorizarea ar simplifica chiar caracterizarea unei relații sau a unei situații, generând și mai mult conflict. În schimb, această abordare mai modernă ne poate ajuta să identificăm situațiile în care acțiunile și deciziile mature sau mai puțin mature din punct de vedere emoțional sunt tipice pentru noi și cu ce frecvență apar ele.
Cred că este util să subliniem că imaturitatea emoțională și iresponsabilitatea nu sunt decizii și alegeri conștiente. Pentru a ajunge la motivele declanșatoare, de cele mai multe ori trebuie să ne întoarcem în copilăria individului. Ca urmare a diferitelor influențe din copilăria timpurie, dezvoltarea emoțională poate să fi stagnat, sau să nu se fi dezvoltat într-un mod care să conducă la o responsabilizare adecvată la vârsta adultă.
Cu toate acestea, nu trebuie să pierdem speranța, căci dezvoltarea emoțională la vârsta adultă este încă posibilă. În loc să arătăm cu degetul, să ne învinovățim pe noi înșine și să dăm vina pe alții, ar fi benefic să adoptăm o abordare holistică și constructivă, căutând ajutor profesional adecvat, dacă credem că este necesar.
Persoana iresponsabilă emoțional, imatură, se simte îndreptățită să facă ce vrea cu cei apropiați, fără să se preocupe de modul în care acțiunile și cuvintele sale îi vor afecta, poate le va provoca durere, tristețe, chiar furie, căci se bazează pe faptul că aceștia o cunosc și „oricum o înțeleg“.
În schimb, din teama de a nu fi respinsă, neînțeleasă, chiar abandonată, persoanele imature nu își permit să facă același lucru cu persoanele cu care nu au o relație foarte apropiată. Acestea își ascund comportamentul pe care îl au față de e cei dragi, iar în fața persoanelor străine se arată pline de empatie și înțelegere.
Persoana imatură din punct de vedere emoțional preferă să evite emoțiile inconfortabile, neplăcute – cum ar fi remușcările – și ignoră sentimentele neplăcute ale celorlalți, ignorându-le. Astfel, ea ajunge să nu fie afectată de acestea și nici nu se simte vinovată pentru ceea ce face. Persoanei imature pur și simplu îi lipsește autoreflecția, evită situațiile de autoreflecție, pentru că atunci chiar ar fi nevoită să se confrunte cu realitatea și anume cu faptul că nici pe departe nu este atât de empatică, săritoare, bună pe cât crede că este și ar trebui să-și asume responsabilitatea pentru acțiunile sale.
Persoanele imature din punct de vedere emoțional nu reușesc de obicei să empatizeze cu cei ale căror comportament îi afectează.
O altă caracteristică a persoanelor imature emoțional este că ele evită în mod constant asumarea responsabilității. Când este trasă la răspundere, o persoană imatură din punct de vedere emoțional se va absolvi întotdeauna de vină. O astfel de imaturitate poate să iasă la vedere sub forma unor replici precum „nu e vina mea, intenția mea a fost alta“, „crezi că aș spune eu vreodată așa ceva?“ etc.
O persoană imatură are tendința să ia totul foarte personal. Pentru aceste persoane totul are legătură cu persoana lor și le este extrem de greu să înțeleagă și să accepte că unele lucruri pur și simplu nu au legătură cu ele, nu sunt despre ele, ci despre o mulțime de alte aspecte.
Persoanele care nu au ajuns la maturitate emoțională reacționează puternic, vehement atunci când cineva setează limite.
De regulă, dacă dorim să stabilim relații armonioase, echilibrate, plăcute cu persoanele din viața noastră, este nevoie de trasarea unor limite sănătoase.
Iar atunci când stabilim astfel de limite, o persoană matură le va accepta și va ajunge chiar să se bucure de existența lor. În schimb, un om imatur din punct de vedere emoțional se va simți prost, atacat, va considera că îi vrei răul sau că „ai ceva cu el“.
Iresponsabilitatea emoțională și imaturitatea sunt ușor de ascuns tocmai pentru că persoana prezintă lumii exterioare o imagine complet diferită de cea pe care o are în relațiile apropiate.
Persoanele imature emoțional sunt convinse că pot fi salvate de alte persoane. Cei cu o maturitate emoțională dezvoltată sunt conștienți de faptul că nimeni nu poate salva pe nimeni și că fiecare persoană este pe deplin responsabilă pentru faptele, comportamentele sale. În timp ce noi muncim, ne străduim pentru propria bunăstare, ceilalți cel mult ne pot susține, pot fi suportul nostru emoțional. În schimb persoanele care nu s-au maturizat emoțional au tendința de a crede că, la un moment dat, un salvator misterios – sosind pe cal alb – va apărea din senin pentru a le organiza viața, care astfel va căpăta sens.
Persoanele imature îi critică adesea pe ceilalți, tot timpul judecă alte persoane. Doar o persoană imatură își ignoră propriile nesiguranțe și îndoieli în propriile puteri, și le proiectează asupra altor persoane, având o atitudine răutăcioasă.
O persoană imatură învinovățește, manipulează și îi invalidează pe cei apropiați, eliberându-se astfel de responsabilitatea emoțională și făcându-i pe cei dragi să se simtă nesiguri.
Persoanele apropiate simt adesea că este în zadar să apeleze la alții, deoarece aceștia o văd într-o lumină complet diferită și nu i-ar crede. Se poate întâmpla chiar să împărtășească experiența lor cu o cunoștință îndepărtată a unei persoane imature din punct de vedere emoțional, care pur și simplu nu crede ceea ce aude, deoarece nu se potrivește cu imaginea pe care o are despre acea persoană.
O persoană imatură din punct de vedere emoțional este mai mult contemplativă și preocupată de ceea ce simte, incapabilă să se pună în pielea celuilalt și ia în considerare situația din punctul de vedere al celuilalt.
În consecință, persoana în cauză nici măcar nu încearcă să-și corecteze greșeala, deoarece nu vede necesitatea de a face acest lucru. Rezolvarea conflictelor devine aproape imposibilă cu o astfel de persoană, deoarece aceasta crede, de obicei, că are întotdeauna dreptate.
Totodată trebuie menționat și faptul că se poate întâmpla ca cineva să fie mai imatur emoțional sau iresponsabil într-un anumit context sau în anumite momente, în timp ce în alte momente, în alte contexte să fie mai matură și mai responsabilă din punct de vedere emoțional. Ca multe alte caracteristici, putem presupune că maturitatea emoțională există ca un continuum, ceea ce înseamnă că o persoană nu aparține în totalitate nici categoriei imature, nici celei mature din punct de vedere emoțional. Categorizarea ar simplifica chiar caracterizarea unei relații sau a unei situații, generând și mai mult conflict. În schimb, această abordare mai modernă ne poate ajuta să identificăm situațiile în care acțiunile și deciziile mature sau mai puțin mature din punct de vedere emoțional sunt tipice pentru noi și cu ce frecvență apar ele.
Cred că este util să subliniem că imaturitatea emoțională și iresponsabilitatea nu sunt decizii și alegeri conștiente. Pentru a ajunge la motivele declanșatoare, de cele mai multe ori trebuie să ne întoarcem în copilăria individului. Ca urmare a diferitelor influențe din copilăria timpurie, dezvoltarea emoțională poate să fi stagnat, sau să nu se fi dezvoltat într-un mod care să conducă la o responsabilizare adecvată la vârsta adultă.
Cu toate acestea, nu trebuie să pierdem speranța, căci dezvoltarea emoțională la vârsta adultă este încă posibilă. În loc să arătăm cu degetul, să ne învinovățim pe noi înșine și să dăm vina pe alții, ar fi benefic să adoptăm o abordare holistică și constructivă, căutând ajutor profesional adecvat, dacă credem că este necesar.
Bibliografie:
Finzi-Dottan, R., Karu, T., "From emotional abuse in childhood to psychopathology in adulthood: A path mediated by immature defense mechanisms and self-esteem", The Journal of nervous and mental disease, 194(8), 616-621.
5 Traits of Emotionally Immature People - Exploring your mind
Leonard, E., The Emotionally Irresponsible
Kaur, T., Maheshwari, S. K., Bahetra, M., Kaur, M., "Effectiveness of Psycho-education on Emotional Maturity of Adolescents". INTERNATIONAL EDITORIAL ADVISORY BOARD, 8(2), 2283.
Finzi-Dottan, R., Karu, T., "From emotional abuse in childhood to psychopathology in adulthood: A path mediated by immature defense mechanisms and self-esteem", The Journal of nervous and mental disease, 194(8), 616-621.
5 Traits of Emotionally Immature People - Exploring your mind
Leonard, E., The Emotionally Irresponsible
Kaur, T., Maheshwari, S. K., Bahetra, M., Kaur, M., "Effectiveness of Psycho-education on Emotional Maturity of Adolescents". INTERNATIONAL EDITORIAL ADVISORY BOARD, 8(2), 2283.