În urmă cu câțiva ani, în drum spre Teheran, m-am împrietenit cu un tânăr, student la litere care fuma ca turcul (de fapt chiar era turc), și care mi-a mărturisit că de ceva vreme încerca să se lase de fumat și nu reușea. Anul trecut ne-am întâlnit la București și, spre surprinderea mea, mi-a spus cu un zâmbet de învingător că pur și simplu a reușit să scape de acest viciu de pe o zi pe alta. La întrebarea mea: „Cum ai reușit?“ mi-a răspuns: „În cele din urmă chiar m-am hotărât să mă las de fumat. Într-o dimineața, după o săptămână în care am fumat exagerat, pentru că eram în ultimele zile din sesiune, după care au urmat chefuri până dimineața, pur și simplu mi-am spus: «Chiar am de gând să mă las de fumat!» și, pentru prima dată, chiar am crezut ceea ce spuneam. După care a fost ușor, totul a mers parcă de la sine, fără să fiu nevoit să fac vreun efort prea mare!“


Prietenul meu mi-a mărturisit că, deși anterior încercase în mai multe rânduri să nu mai fumeze, nu crezuse niciodată că va reuși. Își dorea destul de mult să reușească să se lase de fumat și se gândea adesea cum ar fi fost dacă ar fi reușit, dar fără convingere. În decursul timpului încercase diferite metode, la un moment dat a trecut chiar la țigări electronice. Chiar dacă uneori făcea progrese, după un timp recidiva. Uneori avea impresia că succesul este ascuns undeva, nu depindea de el, iar scopul părea de neatins. Dar în acea dimineață, prietenul meu a ajuns să creadă că drumul spre reușită fusese deschis în fața lui tot timpul și că atingerea obiectivului era în principal o chestiune de decizie. Și atunci mi-am adus aminte de vorbele lui Earl Nightingale: devenim suma gândurilor noastre cele mai frecvente. În viață noi nu primim ceea ce ne dorim, ci primim ceea ce ne așteptăm de la viață. Dacă stăm bine să ne gândim, legea atracției se aplică și în cazul persoanelor și împrejurărilor, noi atragem oameni și circumstanțe care se află în concordanță cu gândurile noastre predominante. Cu cât ajungem să credem în reușita strădaniilor noastre, cu atât sunt șanse reale ca ele să se adeverească.
Revenind la experiența prietenului meu, putem să tragem mai multe concluzii. Uneori luăm decizii care sunt din start sortite eșecului, ne pripim să luăm hotărâri de diferite feluri doar pentru a fi încălcate la scurt timp după aceea. La început de an obișnuim să ne stabilim unele rezoluții, sperând din tot sufletul să ne folosească entuziasmul, energia pentru schimbare. Nutrim speranțe deșerte cum că sinele din noul an va fi o versiune îmbunătățită a noastră, doar pentru a descoperi după nici o săptămână sau două, că suntem exact persoana care am fost.
O altă metodă folosită de unii este anunțarea rezoluțiilor pe rețelele de socializare, în speranța că anunțul ar putea servi drept angajament. Considerând că toată lumea știe că încercăm să facem o schimbare, ne va fi rușine în caz că renunțăm. Dar din păcate nici asta nu pare să funcționeze, deoarece majoritatea prietenilor de pe rețelele de socializare seamănă foarte mult cu noi. Așa că știm dinainte că dacă nu reușim ceea ce ne-am propus – așa cum de altfel ne și așteptăm – am putea împărtăși și acest lucru cu ceilalți, și am putea fi chiar apreciați de cei care se află în aceeași barcă cu noi.
E bine să subliniem faptul că, în ciuda aparențelor, cele mai multe rezoluții nu sunt niciodată încălcate; ele mai degrabă nu sunt luate de la bun început. Luarea unei decizii necesită o anumită viziune despre noi înșine pe care adesea nu reușim să o menținem.
Adesea atunci când ne alegem câte un obiectiv și, poate, anunțăm public cu mare tam-tam, vom trudi din greu pentru a-l atinge, noi de fapt nu credem în adâncul sufletului că vom reuși. Și spun acest lucru deoarece ne considerăm că suntem doar niște marionete în mâinile norocului. Nu credem că putem decide ceea să facem.
Este posibil ca, folosind o strategie sau alta, să încercăm totuși să rămânem pe calea cea bună, dar de îndată ce sarcina devine dificilă, avem tendința de a renunța. Important este că eșecul nu se datorează provocărilor din afara controlului nostru, ci a ceea ce noi înșine facem sau nu facem.
Din păcate, intențiile noastre adesea nu implică o hotărâre reală. Deși sunt lucruri pe care dorim să le atingem, ne temem că nu le vom obține pentru că ieșim din zona noastră de confort, din rutina noastră zilnică. E foarte important să ne hotărâm în ce direcție să mergem și să facilităm ajungerea la destinație. Pentru atingerea scopului, unii oameni recurg la diferite trucuri și strategii care însă sunt rareori suficiente prin ele însele. Ele par a fi doar ca niște cârje utile pentru o persoană care încearcă să meargă, dar inutile pentru cineva care nu nici măcar nu se ridică în picioare ca să încerce să meargă.
Iată soluția: totul se reduce la motivație. Cu siguranță, dacă suntem puternic motivați de atingerea unui obiectiv, nu ne vom bloca în fața obstacolelor ci, din contră, le vom învinge cu succes.
Făcând lucruri care ne plac, în care credem sau pe care ne pricepem să le facem, asemenea lui Picasso sau Aman, care au avut impulsuri puternice de a picta sau alt exemplu grăitor ar fi fizicianul Richard Feynman despre care se spune că a fost condus aproape compulsiv să rezolve puzzle-uri, putem să dobândim motivația atât de necesară schimbării. E adevărat și faptul că devenim motivați pentru a trece la acțiune atunci când ne aflăm în fața unui pericol sau în alte circumstanțe de forță majoră. Dar, din păcate, în cea mai mare parte a timpului motivația puternică și persistentă lipsește cu desăvârșire.
Vestea bună este că, deși s-ar putea să ajungem la performanța motivațională a lui Picasso, Aman sau Feynman, putem decide ce să facem și apoi chiar să trecem la fapte, așa cum a făcut-o prietenul meu turc.
Am convingerea că acceptarea faptului este cheia, iar succesul depinde cu adevărat de noi. Chiar și în absența unor circumstanțe perfect favorabile, putem să ne realizăm propriile dorințe, chiar vise.
Precum a spus Walt Disney, „Toate visele noastre pot deveni realitate dacă avem curajul de a le urma.“ Și aș adăuga vorbele lui Brian Tracy: „Știi la ce se gândesc în general cei incapabili de succes? Se gândesc la ce nu vor, la lucrurile care îi îngrijorează, la lucrurile din trecut care îi supără și îi întristează. Și, în special, încearcă să dea vina pa alții pentru situația în care se află. Cei mai buni se gândesc la lucrurile dorite și la felul în care să le obțină.“