Skip to content

Placebo la comandă?

Mintea noastră este un instrument de vindecare foarte puternic – chiar și un pseudo-medicament poate avea rezultate terapeutice reale.

Placebo la comandă?

Impactul pe care îl poate avea un placebo – de exemplu, o pilulă care seamănă cu un medicament adevărat, dar care nu conține ingrediente active – asupra îmbunătățirii stării de sănătate este considerată a fi un fenomen psihologic și apare atunci când pacientul se așteaptă ca „medicamentul“ pe care îl ia să îi trateze boala. La aproximativ 30% din populație poate apărea efectul placebo, iar un medicament nou este aprobat numai atunci când – printre multe alte cerințe – efectul lui este mai mare decât al unui placebo.
Însă un placebo nu întotdeauna va avea efecte pozitive. La anumiți pacienți simptomele se vor înrăutăți în loc să se amelioreze atunci când este luat un placebo. Autosugestia că ar putea exista efecte secundare negative îi determina pe oameni să experimenteze efectiv acele efecte secundare, chiar și atunci când tratamentul nu este real. Acest răspuns negativ se numește efectul nocebo. Se crede că mecanismele de producere a efectelor placebo și nocebo sunt similare – ambele implică așteptările și condiționarea.
Efectul placebo a fost confirmat de nenumărate experimente. De exemplu, studiile imagistice cerebrale efectuate asupra persoanelor suferinde de migrenă au demonstrat că administrarea unui placebo la pacienții care credeau că primesc un medicament analgezic a determinat activarea sistemului opioid endogen din creier, iar aceste opioide sunt substanțe chimice naturale care ameliorează durerea. Un alt exemplu ar fi cel legat de tulburarea depresivă majoră. Studiile imagistice la nivelul creierului au arătat că există o creștere a activității creierului în ariile legate de reglarea stresului și procesarea emoțiilor la pacienții care au primit placebo.
Însă, după toate experimentele din ultimele decenii, a rămas un mister cum și de ce apare efectul placebo. Dar de curând neurocercetătorii au descoperit o piesă-cheie a acestui puzzle.
Grupul de cercetători de la University of North Carolina School of Medicine au arătat (deocamdată la șoareci) că anumiți neuroni și sinapse de-a lungul unei căi de control al durerii – care leagă cortexul cingular de partea anterioară a creierului – sunt foarte activi atunci când subiecții au expectanțe pozitive în privința ameliorării durerii și experimentează ameliorarea durerii, chiar și atunci când nu există niciun medicament implicat.
Rezultatul deschide posibilitatea de a activa această cale prin alte mijloace terapeutice, cum ar fi medicamentele sau metodele de neuro-stimulare pentru a trata durerea.
Această cercetare oferă un nou cadru pentru investigarea căilor cerebrale care stau la baza altor interacțiuni minte-corp și efecte placebo, dincolo de cele implicate în gestionarea durerii.


Gadgeturile digitale și isteria

Pe termen lung, dispozitivele digitale folosite de părinți pentru a calma accesele de furie ale copiilor lor duc la probleme grave în ceea ce privește reglarea emoțiilor și a comportamentului.

Gadgeturile digitale și isteria

În ultima vreme, utilizarea dispozitivelor digitale de către copiii mici este în creștere semnificativă. Ei sunt familiarizați cu telefoanele și/sau tabletele în stadii de dezvoltare din ce în ce mai timpurii. Activitățile bazate pe acestea ocupă cea mai mare parte din timpul liber al copiilor, în comparație cu joaca în aer liber sau alte activități offline. Aproape jumătate dintre copiii cu vârste cuprinse între 2 și 4 ani au propriul dispozitiv mobil. Aproximativ 26% dintre copiii cu vârste cuprinse între 0 și 4 ani petrec zilnic mai mult de 4 ore în fața unui ecran. În ciuda acestor tendințe, efectele timpului petrecut în fața ecranului asupra dezvoltării emoționale și cognitive a copiilor sunt în mare parte necunoscute. Utilizarea pe scară largă a mijloacelor electronice și a dispozitivelor digitale (TV, jocuri video, PC, smartphone-uri, tablete etc.) poate influența cogniția, emoțiile și sănătatea mintală chiar și în rândul adulților. În plus, creierul și procesele cognitive ale copiilor mici sunt caracterizate de neuroplasticitate, ceea ce le face și mai vulnerabile la influențele puternice și de lungă durată ale gadgeturilor.
Copilăria timpurie este o perioadă critică pentru învățarea abilităților de bază de autoreglare. Autoreglarea este conceptualizată ca organizarea sau modularea răspunsurilor afective, mentale și comportamentale, inclusiv controlul asupra experiențelor și expresiilor emoționale și procesele cognitive.
Reglarea emoțiilor implică încercări implicite sau explicite de a modifica traiectoria naturală a unuia sau mai multor parametri ai emoțiilor, inclusiv excitația fiziologică, expresia, intensitatea sau durata. Ea este legată de reactivitatea emoțională temperamentală și de coping. Reglarea emoțiilor apare în forme rudimentare în copilărie și progresează treptat. Anumite experiențe din copilăria timpurie – de exemplu interacțiunile familiale adecvate – sunt necesare pentru acest proces de dezvoltare.
În ultimele decenii, dispozitivele digitale au devenit din ce în ce mai răspândite în viața oamenilor și au devenit obiecte cu ajutorul cărora pot fi reglementate emoțiile, cogniția și comportamentul. Prin urmare, dispozitivele și activitățile bazate pe aceste dispozitive au devenit instrumente externe de autoreglare. De exemplu, activitățile digitale (de exemplu, jocurile video, vizionarea videoclipurilor, mesageria instantanee) servesc adesea unui scop de reglare a emoțiilor la adulți. Acestea ajută la confruntarea cu emoțiile negative și stresul sau la recuperarea acestora, oferind un sentiment de stăpânire și control, o experiență imersivă sau „flow“ și oferind o distragere a atenției de la problemele din viața reală sau o evadare din realitate în lumea virtuală. Activitățile digitale oferă recompense instantanee care pot modula starea de spirit și emoțiile unei persoane. Activitățile digitale pot contribui, de asemenea, la reglarea excitației pentru persoanele cu excitabilitate scăzută, oferind stimulare prin stimuli rapizi, intensivi, simultani sau conținuturi excitante, care activează producerea dopaminei și alte căi de recompensă din creier.
Părinții le oferă adesea copiilor dispozitive digitale (tablete, smartphone-uri) pentru a le regla emoțiile negative. Pentru a evalua consecințele pe termen mai lung, psihologii au cerut sutelor de părinți ai unor copii cu vârste cuprinse între 2 și 5 ani să completeze un chestionar detaliat care să evalueze utilizarea mediilor digitale în familie și abilitățile de autoreglare ale copiilor, precum și schimbările în aceste abilități.
Analiza răspunsurilor a arătat că, atunci când părinții au folosit mai des reglarea emoțiilor digitale, copiii au arătat abilități mai slabe de reglare a emoțiilor un an mai târziu – copiii deveneau furioși și frustrați atunci când nu li se permitea să facă ceva (de exemplu, să nu li se permită să mănânce mai multe gustări, să nu li se permită să aibă o jucărie nouă sau să nu stea treji noaptea). Reglarea digitală a emoțiilor de către părinți a afectat negativ mai târziu nu numai emoțiile, ci și alte procese cognitive, cum ar fi reglarea atenției.