Placebo la comandă?
Mintea noastră este un instrument de vindecare foarte puternic – chiar și un pseudo-medicament poate avea rezultate terapeutice reale.
Impactul pe care îl poate avea un placebo – de exemplu, o pilulă care seamănă cu un medicament adevărat, dar care nu conține ingrediente active – asupra îmbunătățirii stării de sănătate este considerată a fi un fenomen psihologic și apare atunci când pacientul se așteaptă ca „medicamentul“ pe care îl ia să îi trateze boala. La aproximativ 30% din populație poate apărea efectul placebo, iar un medicament nou este aprobat numai atunci când – printre multe alte cerințe – efectul lui este mai mare decât al unui placebo.
Însă un placebo nu întotdeauna va avea efecte pozitive. La anumiți pacienți simptomele se vor înrăutăți în loc să se amelioreze atunci când este luat un placebo. Autosugestia că ar putea exista efecte secundare negative îi determina pe oameni să experimenteze efectiv acele efecte secundare, chiar și atunci când tratamentul nu este real. Acest răspuns negativ se numește efectul nocebo. Se crede că mecanismele de producere a efectelor placebo și nocebo sunt similare – ambele implică așteptările și condiționarea.
Efectul placebo a fost confirmat de nenumărate experimente. De exemplu, studiile imagistice cerebrale efectuate asupra persoanelor suferinde de migrenă au demonstrat că administrarea unui placebo la pacienții care credeau că primesc un medicament analgezic a determinat activarea sistemului opioid endogen din creier, iar aceste opioide sunt substanțe chimice naturale care ameliorează durerea. Un alt exemplu ar fi cel legat de tulburarea depresivă majoră. Studiile imagistice la nivelul creierului au arătat că există o creștere a activității creierului în ariile legate de reglarea stresului și procesarea emoțiilor la pacienții care au primit placebo.
Însă, după toate experimentele din ultimele decenii, a rămas un mister cum și de ce apare efectul placebo. Dar de curând neurocercetătorii au descoperit o piesă-cheie a acestui puzzle.
Grupul de cercetători de la University of North Carolina School of Medicine au arătat (deocamdată la șoareci) că anumiți neuroni și sinapse de-a lungul unei căi de control al durerii – care leagă cortexul cingular de partea anterioară a creierului – sunt foarte activi atunci când subiecții au expectanțe pozitive în privința ameliorării durerii și experimentează ameliorarea durerii, chiar și atunci când nu există niciun medicament implicat.
Rezultatul deschide posibilitatea de a activa această cale prin alte mijloace terapeutice, cum ar fi medicamentele sau metodele de neuro-stimulare pentru a trata durerea.
Această cercetare oferă un nou cadru pentru investigarea căilor cerebrale care stau la baza altor interacțiuni minte-corp și efecte placebo, dincolo de cele implicate în gestionarea durerii.
Impactul pe care îl poate avea un placebo – de exemplu, o pilulă care seamănă cu un medicament adevărat, dar care nu conține ingrediente active – asupra îmbunătățirii stării de sănătate este considerată a fi un fenomen psihologic și apare atunci când pacientul se așteaptă ca „medicamentul“ pe care îl ia să îi trateze boala. La aproximativ 30% din populație poate apărea efectul placebo, iar un medicament nou este aprobat numai atunci când – printre multe alte cerințe – efectul lui este mai mare decât al unui placebo.
Însă un placebo nu întotdeauna va avea efecte pozitive. La anumiți pacienți simptomele se vor înrăutăți în loc să se amelioreze atunci când este luat un placebo. Autosugestia că ar putea exista efecte secundare negative îi determina pe oameni să experimenteze efectiv acele efecte secundare, chiar și atunci când tratamentul nu este real. Acest răspuns negativ se numește efectul nocebo. Se crede că mecanismele de producere a efectelor placebo și nocebo sunt similare – ambele implică așteptările și condiționarea.
Efectul placebo a fost confirmat de nenumărate experimente. De exemplu, studiile imagistice cerebrale efectuate asupra persoanelor suferinde de migrenă au demonstrat că administrarea unui placebo la pacienții care credeau că primesc un medicament analgezic a determinat activarea sistemului opioid endogen din creier, iar aceste opioide sunt substanțe chimice naturale care ameliorează durerea. Un alt exemplu ar fi cel legat de tulburarea depresivă majoră. Studiile imagistice la nivelul creierului au arătat că există o creștere a activității creierului în ariile legate de reglarea stresului și procesarea emoțiilor la pacienții care au primit placebo.
Însă, după toate experimentele din ultimele decenii, a rămas un mister cum și de ce apare efectul placebo. Dar de curând neurocercetătorii au descoperit o piesă-cheie a acestui puzzle.
Grupul de cercetători de la University of North Carolina School of Medicine au arătat (deocamdată la șoareci) că anumiți neuroni și sinapse de-a lungul unei căi de control al durerii – care leagă cortexul cingular de partea anterioară a creierului – sunt foarte activi atunci când subiecții au expectanțe pozitive în privința ameliorării durerii și experimentează ameliorarea durerii, chiar și atunci când nu există niciun medicament implicat.
Rezultatul deschide posibilitatea de a activa această cale prin alte mijloace terapeutice, cum ar fi medicamentele sau metodele de neuro-stimulare pentru a trata durerea.
Această cercetare oferă un nou cadru pentru investigarea căilor cerebrale care stau la baza altor interacțiuni minte-corp și efecte placebo, dincolo de cele implicate în gestionarea durerii.