Weekendul trecut, invitați de băiatul nostru, am vizitat complexul Aquaworld din Budapesta, care oferă odihnă și distracție cu cele 17 bazine interioare și în aer liber, 11 tobogane speciale care garantează distracția pentru toate vârstele, saune, jacuzzi etc.
Pe pagina de web a complexului putem citi: „Oaspeții care vizitează Aquaworld se vor bucura de senzații speciale. Funcția calmantă și în același timp agreabilă a apei termale o folosim pentru a asigura tuturor membrilor familiei relaxare și distracție activă. Am dori să satisfacem și exigențele oaspeților noștri pasionați de saună sau în curs de familiarizare cu aceasta, care, lăsându-și în spate oboseala de zi cu zi, ar dori într-adevăr să savureze deliciile și efectul binefăcător al unei saune făcute în mod corect.“


Nu sunt un pasionat înrăit al unor astfel de senzații tari, am fost totuși curioasă ce fel de oameni frecventează un asemenea loc.
Potrivit renumitului psiholog și psihiatru elvețian Carl Gustav Jung, de-a lungul vieții trecem prin patru etape sau stadii de dezvoltare importante. Acestea sunt: stadiul atletului, stadiul războinicului, stadiul afirmării și stadiul spiritualității.
Aici am avut șansa sau poate neșansa să cunosc sau măcar să văd oameni aflați în diferite stadii de dezvoltare. Să le luăm pe rând:
1. Stadiul atletului: în această etapă, omul este preocupat cu precădere de aspectul său fizic (uneori petrecând ore în șir analizându-se în oglindă) și de modul în care este perceput de cei din jur.
La Aquaworld am putut savura din plin persoane aflate în acest stadiu al atletului. Unii (atât femei, dar mai ales bărbați) aveau într-adevăr corpuri superbe, armonioase, bronzate și date cu ulei, care se tot plimbau de colo-colo, întorcându-se din când în când ca să vadă dacă sunt admirați cum se cuvine sau cum se așteaptă să fie admirați. Mai existau însă și persoane care se credeau atrăgătoare, cu corpuri perfecte și care se tot agitau atât în apă, cât și pe uscat să atragă atenția celor din jur. La acest lucru contribuia din plin și costumul de baie foarte sumar și de culoare țipătoare, ce-i drept peste el adesea era purtat un maieu chinezesc tricotat cu găuri, kilogramele de aur purtate cu băgare de seamă, părul lung, neprins, din care uneori ajungeau fire chiar și în bazin, jacuzzi, genele false de mărimi exagerate, obținute mai ales prin extensii de gene aplicate fir cu fir, date cu pudră aurie sau chiar de aur, unghii false gen ghiare. Majoritatea acestor persoane au o multitudine de tatuaje. Potrivit psihologilor, cei care apelează la un tatuator sunt din cele mai diferite clase sociale și domenii de activitate. „În funcție de contextul realizării unui tatuaj, putem să distingem o categorie socio-culturală, una imitativă și una ce ține de personalitatea fiecăruia. Cauzele sunt legate de o situație prezentă sau trecută, din copilărie până în 8-10 ani. Traducerea psihologică a acestui gest, în cazul exagerărilor, este de durere, suferință, un strigăt de ajutor. Mulți dintre cei care își fac tatuaj o fac pentru că nu au încredere în ei și atunci își fac tatuaj după tatuaj. E un comportament de automutilare, autopedepsire, autoflagelare. Și asta intră deja în sfera patologică“, explică Secan Călin, medic psiholog. Cert este că la Aquaworld am văzut cele mai multe tatuaje la un loc.
2. Stadiul războinicului: în decursul acestui stadiu, oamenii sunt preocupați să se afirme, își doresc să cucerească lumea și să devină cunoscuți pentru ceea ce fac. Cel aflat în stadiul de dezvoltare al războinicului simte că este într-o permanentă competiție cu cei din jur, și vrea cu orice preț să fie cel mai bun. La Aquaworld am văzut multe persoane aflate în acest stadiu, cel mai adesea stăteau înghesuiți în jacuzzi și vorbeau necontenit la telefon, cu voce tare și gravă. Din când în când mai dădeau câte o indicație prețioasă soției sau puneau la punct copiii care săreau în apă. În pauza dintre două convorbiri de importanță majoră își trăgeau selfiuri, în primul rând cu nevasta și/sau cu copiii, sau trimiteau pe cineva din familia extinsă să aducă haleală de la bufet.
3. Stadiul afirmării: cei aflați în acest stadiu își dau seama că realizările lor de până acum nu sunt suficiente, nu le împlinesc, astfel sunt preocupați de găsirea unor noi modalități prin care să se facă remarcați. Ei devin interesați de ajutarea celor din jur, constatând că bunurile materiale după care au alergat atât de mult nu le aduc fericirea. În acest stadiu oamenii vor să facă mai mult, ei se străduiesc să devină generoși, dispare practic egoismul specific tinereții. În acest stadiu se încadrează, cred, bunicii care-și aduc nepoții sau persoanele care vin cu copiii prietenilor la Aquaworld. Ei renunță practic la liniștea, nevoile lor de relaxare și se dedică cu precădere nevoilor celorlalți. Se dau cu copiii pe tobogane, le țin lecții de înot, îi stimulează să stea sau chiar să sară în jacuzzi, le satisfac toate poftele.
4. Stadiul spiritualității: acesta este, potrivit lui Jung, ultimul stadiu de dezvoltare al vieții, stadiul în care realizăm că niciuna dintre etapele anterioare nu ne reprezintă întru totul. În acest stadiu, oamenii constată că ei sunt mai mult decât corpul lor, că ei înseamnă mai mult decât tot ceea ce au achiziționat, dar chiar și mai mult decât prietenii. În acest stadiu al spiritualității ei realizează că de fapt sunt ființe spirituale aflate în timpul unei experiențe trupești, umane. De cele mai multe ori aceste persoane ocolesc locuri precum Aquaworld. Am văzut însă și cupluri care se țineau de mână, în timp ce se deplasau discret de la o saună la alta, iar în pauzele dintre acestea se cufundau în lecturarea unor cărți fie în zona de relaxare, fie în jacuzzi, în cazul în care reușeau să își facă loc.
A fost interesant de urmărit și comportamentul diferitelor popoare și etnii de la Aquaworld.
De pildă chinezii veneau în grupuri de câte 10-15 persoane, se înghesuiau pe circa 3 șezlonguri de la marginea piscinei pentru copii și mâncau neîntrerupt. Copii intrau și ieșeau din piscină, adulții discutau și mâncau.
Se știe că de regulă bărbații arabi, mă refer la cei familiști, poartă tricouri și bermude, iar femeile burqini. Ei se îngrămădesc împreună cu copiii, mulți la număr, în piscina pentru copii și stau acolo. Rar se duc să înoate sau să se distreze pe tobogane.
Reprezentanții etniei rome, mulți la număr, stau mai ales în jacuzzi, se pozează, se înghesuie, vorbesc tare și mult. Tinerii se înghesuie pe la tobogane, iar cuplurile tinere sunt de nedespărțit, se giugiulesc demni de un cerculeț cu numărul 18!
Englezii și nemții fug de la un tobogan la altul, folosesc timpul la maxim – dacă tot au dat o grămadă de bani, măcar să profite de tot ceea ce li se oferă. Ei stau frumos la coadă, nu se înghesuie, nu vorbesc exagerat de tare, doar dacă au băut deja suficient de mult. Sunt amabili și corecți. După ce au obosit la tobogane, se duc să înoate, apoi încearcă toate variantele de saună. Nu precupețesc nici un minut...