Evitarea epuizării emoționale
Una dintre cele mai frecvente leziuni în sporturile de rezistență se datorează suprasolicitării unui grup muscular sau a unei articulații. Din acest motiv în literatura de specialitate se vorbește despre „sindromul de suprasolicitare“. În cazul în care ne folosim excesiv resursele emoționale putem simți ceva asemănător și atunci apare epuizarea emoțională. Întrebarea este cum anume putem detecta semnele epuizării emoționale și ce-i de făcut?
Actualmente suntem cu toții foarte afectați de evenimentele din ultimii ani, nici nu am scăpat în totalitate de incertitudinea și pierderile de vieți omenești cauzate de COVID, au și apărut noi dificultăți cu care suntem nevoiți să ne confruntăm: consecințele războiului, care se desfășoară în imediata noastră vecinătate și criza economică în plină desfășurare.
Iar în mijlocul acestei situații de criză continuă, am fost nevoiți să ne adaptăm la schimbări frustrante, imprevizibile și, uneori, sfâșietoare: am dezvoltat noi modalități de a lucra, de a trăi, de a crește copiii, de a rămâne sănătoși și de a păstra legătura cu cei din jur, cu cei dragi, pentru a traversa această perioadă.
Și în timp ce știrile despre războaie, decese, focuri de armă în școli, masacre, violuri, noi epidemii ne țin în alertă, se pare că și crizele personale continuă să se deruleze, și chiar nu este de mirare că, între timp, mulți dintre noi suferă, mai devreme sau mai târziu, de consecințele unei suprasolicitări sau ale unei epuizări emoționale.
Prin urmare putem spune că utilizarea excesivă a resurselor noastre emoționale poate conduce la epuizarea emoțională.
Cred că este important de menționat faptul că epuizarea emoțională nu este echivalentă cu burnout-ul, însă poate fi unul dintre simptomele acestuia și că epuizarea emoțională nu este epuizare fizică, deși poate implica și acest lucru.
Prin urmare, epuizarea emoțională nu este o simplă oboseală și, mai presus de toate, epuizarea emoțională nu este o văicăreală.
Totodată epuizarea emoțională nu prezintă tablouri clinice precum burnout-ul sau depresia majoră, dar poate duce sau însoți aceste boli. Este un sentiment puternic de copleșire.
Suntem obosiți atât fizic, cât și psihic, nu ne putem concentra asupra sarcinilor noastre, chiar și cea mai mică mișcare, cel mai banal lucru ni se pare uneori foarte greu de realizat, putem să simțim că suntem incapabili să ne ducem gunoiul, să ne facem cafeaua de dimineață, să ne pregătim micul dejun sau să udăm florile. Într-un cuvânt nu ne mai simțim suficient de puternici pentru a ne îndeplini sarcinile zilnice, pentru a face față sarcinilor de serviciu și nici pentru a avea grijă de noi înșine și de ceilalți, care depind de noi, în special copiii. Simțim că am ajuns la capătul puterilor, am atins limitele capacității noastre în toate domeniile.
În astfel de momente, simțim omniprezența stresului cotidian și al anxietății, care par să nu se mai termine. În cazul stresului prelungit, așa-numitul stres cronic, corpul nostru intră în alertă, crescând cantitatea de adrenalină. Adrenalina este un hormon care ne stimulează organismul, ajutându-ne creierul și corpul să rămână în alertă și să fie pregătit pentru următoarea criză neașteptată. Ceea ce înseamnă că hormonul stabilizator al dispoziției organismului nostru, serotonina, se epuizează lent.
Astfel, atunci când apare o nouă situație de criză, care poate fi o boală gravă sau o criză relațională, atunci când avem cu adevărat nevoie, rezervele noastre hormonale grav epuizate nu reușesc să facă față solicitărilor și continuă să ne ofere din ce în ce mai puțină energie, resurse emoționale și capacitate de gândire rațională pentru a face față situației. Deși epuizarea emoțională se poate întâmpla oricui, ea este mai frecventă în sectorul de sănătate, social și juridic, în domeniile în care nivelurile de stres sunt semnificativ mai ridicate și responsabilitățile sunt mai mari.
Potrivit lui Georgia Witkin, psiholog clinician, cu competențe de expert în fertilitate și terapia de cuplu, e foarte important să recunoaștem din timp când începem să ne simțim epuizați emoțional, deoarece atunci putem lua măsuri.
Georgia Witkin a stabilit opt afirmații, care alcătuiesc un fel de inventar al epuizării emoționale, care să ne ajute să recunoaștem epuizarea emoțională:
Din păcate, majoritatea oamenilor nu-și permit să lase totul baltă și să plece circa șase luni într-un loc însorit. De regulă avem treabă, chiar multă treabă, un serviciu la care nu putem renunța, copii de care trebuie să avem grijă sau un prieten/membru de familie în criză pe care trebuie să-l sprijinim și multe alte sarcini. Dar este foarte important să ne dăm seama că putem face ceva și pentru noi înșine și chiar trebuie să facem ceva să avem un trai mai bun, să ne simțim mai bine.
1. Odihniți-vă în timpul zilei.
Potrivit cercetărilor efectuate de Herbert Benson, profesor la Universitatea Harvard, doar 20 de minute de odihnă pe zi reduc simptomele epuizării emoționale cu aproape 50%. În aceste 20 de minute de odihnă, puteți face orice să vă simțiți bine și să vă relaxați: puteți citi o carte sau puteți la fel de bine să vă faceți un ceai și să discutați cu un prieten, sau puteți să vă relaxați, să jucați jocuri de societate, să meditați, să faceți yoga, să practicați tehnici de reglare a emoțiilor, exerciții de relaxare, sau poate preferați să nu faceți nimic. Mai puteți să alergați, să ascultați muzică sau un audiobook etc. Puteți chiar să vă împărțiți cele 20 de minute, de exemplu, să vă relaxați cu ochii închiși după prânz, să faceți o baie fierbinte înainte de culcare sau să dansați pe muzică când ajungeți acasă. Aici e vorba deci și de managementul timpului. Dacă vă faceți timp, toate aceste activități vă pot ajuta să vă echilibrați adrenalina. Ar fi bine să evitați totuși multitaskingul și soluționarea diferitelor probleme administrative online în timpul celor 20 de minute destinate odihnei, relaxării!
2. Satisfaceți-vă nevoile fiziologice de bază
Pentru ca un organism să funcționeze bine este nevoie de câteva lucruri de bază, pe care Maslow le-a numit nevoi fiziologice de bază. Acestea sunt somnul și mâncarea. Este foarte ușor să spunem „Ei bine, mă voi opri acum“, „voi munci mai puțin“, „voi fi mai atent la mine însumi“ – dar dacă am face asta, poate că nimeni nu ar fi epuizat emoțional. În schimb, cei mai mulți dintre noi încearcă să „termine repede“, „să supraviețuiască doar câteva săptămâni“, „să privească înainte, nu înapoi“, „să mai adauge o lopată“, în timp ce stresul crește și controlul nostru scade.
Este, de asemenea, foarte dificil să facem față așa-numitului capitalism internalizat care este adânc înrădăcinat în societatea noastră, ideea că nu merităm să ne odihnim – chiar și atunci când suntem total epuizați. Iar dacă ne prindem că nu facem nimic – adică ne odihnim – ne simțim vinovați și încercăm să facem rapid ceva „util“, în ciuda epuizării, pentru a ne simți eficienți.
Dar, atunci când toate celelalte eșuează, trebuie să începem de la elementele de bază: să dormim cât mai mult și să mâncăm sănătos. Cea mai eficientă terapie împotriva oboselii este somnul. Câteva ore de somn în momentul în care vă simțiți la pământ vă vor ajuta să vă curățați mintea și să vă recăpătați energia necesară îndeplinirii sarcinilor. Dacă ne ocupăm de aceste lucruri, în câteva săptămâni am putea avea energia necesară pentru a face activități care ne reîncarcă, cum ar fi exercițiile fizice sau petrecerea timpului cu prietenii.
3. Faceți lucruri care vă dau o stare de bine
Epuizarea emoțională este constrângătoare, atenția noastră se concentrează asupra propriei inerții, a oboselii, a incompetenței, a ceea ce este dificil. Este firesc, este normal să resimțim schimbarea de perspectivă ca pe un efort suplimentar, dar merită să ne concentrăm atenția asupra a ceea ce ne face să ne simțim un pic mai bine, asupra lucrurilor care ne dau o stare de bine. Nu ar trebui să încercăm să rezolvăm problema imediat, ci să ne gândim de ce avem nevoie pentru a obține un pic de energie suplimentară. Ce activități te reîncarcă? Care prieteni, cunoștințe, rude te pot face să simți compasiune sau să te facă să râzi? Ce muzică te înveselește? Unde te simți cu adevărat bine?
4. Spuneți NU atunci când acest lucru este de dorit
De exemplu: „Te iubesc, țin la tine, dar nu pot fi sprijinul tău emoțional în acest moment. Trebuie să am grijă de mine acum.“ Cu toții avem nevoie de limite, de limite sănătoase. Atunci când ne simțim epuizați, este timpul să le afirmăm (sau să le reafirmăm). Să ne întrebăm unde și de către cine ne sunt încălcate limitele și unde putem spune „nu“ la anumite lucruri. Din păcate, nu putem rezolva totul. S-ar putea ca acum să trebuiască să refuzați cererea unui prieten sau a unui membru al familiei. Ar fi de dorit să ne antrenăm să spunem „nu“ fără să ne simțim vinovați că trebuie să ne justificăm decizia sau să ne apărăm.
Iar pentru acest lucru începeți să exersați să spuneți „nu“ într-un mod amabil, dar ferm, încrezător, precum și să nu căutați scuze.
5. Practicați autocompasiunea
Autoculpabilizarea și autoflagelarea sunt foarte dăunătoare. Gândurile negative apar în urma faptului că revenim la ceea ce am făcut greșit sau la ceea ce ar fi trebuit să facem diferit. Și astfel sunt activate convingerile de tipul: „Nu sunt capabil de nimic“ sau „Nu pot fi atât de slab“. Procedând astfel, ne judecăm greșit propriul comportament și pe noi înșine, ceea ce sporește tensiunea emoțională. Prin urmare, este foarte important să ne acordăm timp pentru a empatiza cu noi înșine în situații dificile.
Autocompasiunea înseamnă acordarea atenției și a grijii iubitoare față de noi înșine. Conștientizarea faptului că situațiile dificile din viață sunt obișnuite, că se pot întâmpla oricui, precum și renunțarea la perfecțiune și conștientizarea prezentului sunt cei trei piloni ai autocompasiunii. Practicarea mindfulness-ului – a stării de prezența conștientă –, făcând din tehnicile de mindfulness un obicei, putem combate gândurile negative care însoțesc epuizarea emoțională.
6. Îndrăzniți să fiți vulnerabil și să cereți ajutor
Cel mai important lucru este să nu încercați să fiți supereroi.
Dacă ne simțim epuizați și fără speranță, incapabili să gândim clar, putem totuși să cerem ajutor. Putem să vorbim cu alții despre sentimentele noastre, despre dificultățile noastre – compasiunea, sprijinul emoțional și, ocazional, împărtășirea unei experiențe comune pot ajuta foarte mult. Nu trebuie să facem totul singuri, ci să ne bazăm pe cei în care avem încredere.
În caz că aveți un prieten sau un membru al familiei, un apropiat din punct de vedere emoțional, ar fi bine să discutați cu el. Nu în ultimul rând, o consultație la un consilier psihologic sau psihoterapeut poate fi o soluție bună.
Iar în cazul în care vă puteți identifica cu majoritatea afirmațiilor din inventarul de epuizare emoțională, ar putea fi util să consultați un profesionist.
Actualmente suntem cu toții foarte afectați de evenimentele din ultimii ani, nici nu am scăpat în totalitate de incertitudinea și pierderile de vieți omenești cauzate de COVID, au și apărut noi dificultăți cu care suntem nevoiți să ne confruntăm: consecințele războiului, care se desfășoară în imediata noastră vecinătate și criza economică în plină desfășurare.
Iar în mijlocul acestei situații de criză continuă, am fost nevoiți să ne adaptăm la schimbări frustrante, imprevizibile și, uneori, sfâșietoare: am dezvoltat noi modalități de a lucra, de a trăi, de a crește copiii, de a rămâne sănătoși și de a păstra legătura cu cei din jur, cu cei dragi, pentru a traversa această perioadă.
Și în timp ce știrile despre războaie, decese, focuri de armă în școli, masacre, violuri, noi epidemii ne țin în alertă, se pare că și crizele personale continuă să se deruleze, și chiar nu este de mirare că, între timp, mulți dintre noi suferă, mai devreme sau mai târziu, de consecințele unei suprasolicitări sau ale unei epuizări emoționale.
Prin urmare putem spune că utilizarea excesivă a resurselor noastre emoționale poate conduce la epuizarea emoțională.
Cred că este important de menționat faptul că epuizarea emoțională nu este echivalentă cu burnout-ul, însă poate fi unul dintre simptomele acestuia și că epuizarea emoțională nu este epuizare fizică, deși poate implica și acest lucru.
Prin urmare, epuizarea emoțională nu este o simplă oboseală și, mai presus de toate, epuizarea emoțională nu este o văicăreală.
Totodată epuizarea emoțională nu prezintă tablouri clinice precum burnout-ul sau depresia majoră, dar poate duce sau însoți aceste boli. Este un sentiment puternic de copleșire.
Suntem obosiți atât fizic, cât și psihic, nu ne putem concentra asupra sarcinilor noastre, chiar și cea mai mică mișcare, cel mai banal lucru ni se pare uneori foarte greu de realizat, putem să simțim că suntem incapabili să ne ducem gunoiul, să ne facem cafeaua de dimineață, să ne pregătim micul dejun sau să udăm florile. Într-un cuvânt nu ne mai simțim suficient de puternici pentru a ne îndeplini sarcinile zilnice, pentru a face față sarcinilor de serviciu și nici pentru a avea grijă de noi înșine și de ceilalți, care depind de noi, în special copiii. Simțim că am ajuns la capătul puterilor, am atins limitele capacității noastre în toate domeniile.
În astfel de momente, simțim omniprezența stresului cotidian și al anxietății, care par să nu se mai termine. În cazul stresului prelungit, așa-numitul stres cronic, corpul nostru intră în alertă, crescând cantitatea de adrenalină. Adrenalina este un hormon care ne stimulează organismul, ajutându-ne creierul și corpul să rămână în alertă și să fie pregătit pentru următoarea criză neașteptată. Ceea ce înseamnă că hormonul stabilizator al dispoziției organismului nostru, serotonina, se epuizează lent.
Astfel, atunci când apare o nouă situație de criză, care poate fi o boală gravă sau o criză relațională, atunci când avem cu adevărat nevoie, rezervele noastre hormonale grav epuizate nu reușesc să facă față solicitărilor și continuă să ne ofere din ce în ce mai puțină energie, resurse emoționale și capacitate de gândire rațională pentru a face față situației. Deși epuizarea emoțională se poate întâmpla oricui, ea este mai frecventă în sectorul de sănătate, social și juridic, în domeniile în care nivelurile de stres sunt semnificativ mai ridicate și responsabilitățile sunt mai mari.
Potrivit lui Georgia Witkin, psiholog clinician, cu competențe de expert în fertilitate și terapia de cuplu, e foarte important să recunoaștem din timp când începem să ne simțim epuizați emoțional, deoarece atunci putem lua măsuri.
Georgia Witkin a stabilit opt afirmații, care alcătuiesc un fel de inventar al epuizării emoționale, care să ne ajute să recunoaștem epuizarea emoțională:
- Zâmbesc mai rar decât o făceam înainte, chiar și în situații care de obicei mi se par amuzante.
- Simțurile mele par amorțite, anesteziate, aplatizate. Nu-mi mai place gustul mâncării, muzica nu mă emoționează, masajul sau mângâierea pe spate nu-mi fac plăcere, prefer să aleg haine negre sau gri.
- Am probleme cu somnul. Nu pot adormi, mă trezesc cu greu sau vreau să dorm aproape tot timpul.
- Am dificultăți în a relaționa cu ceilalți. Când mă întâlnesc cu prietenii sau cu familia, mă simt exclus și îmi este greu să ascult ce spun.
- Mă sperie sunetele, zgomotele sau mișcările bruște. Mă simt și neliniștit.
- Sunt mult mai iritabil decât înainte, mai ales dacă trebuie să aștept ceva (chiar și online).
- Mă simt mai neliniștit decât de obicei. Nu suport aglomerația și transportul public îmi declanșează claustrofobia.
- Plâng mai repede și mai ușor, mai ales când mă uit la filme, la știri triste, la povești romantice sau chiar la filme cu final fericit.
În plus cred că ar fi util să avem în vedere și următoarele: - Simt că am mereu capul în ceață, nu pot gândi clar.
- Am probleme de concentrare, simt că nu obțin rezultate satisfăcătoare la locul de muncă și nu sunt destul de competent, cu toate că nu mă lovesc de dificultăți.
- Am probleme privind performanța, fac mai multe greșeli decât înainte.
- Au apărut simptome fizice neobișnuite, cum ar fi mușchi încordați, dese dureri de cap, probleme de stomac.
Din păcate, majoritatea oamenilor nu-și permit să lase totul baltă și să plece circa șase luni într-un loc însorit. De regulă avem treabă, chiar multă treabă, un serviciu la care nu putem renunța, copii de care trebuie să avem grijă sau un prieten/membru de familie în criză pe care trebuie să-l sprijinim și multe alte sarcini. Dar este foarte important să ne dăm seama că putem face ceva și pentru noi înșine și chiar trebuie să facem ceva să avem un trai mai bun, să ne simțim mai bine.
1. Odihniți-vă în timpul zilei.
Potrivit cercetărilor efectuate de Herbert Benson, profesor la Universitatea Harvard, doar 20 de minute de odihnă pe zi reduc simptomele epuizării emoționale cu aproape 50%. În aceste 20 de minute de odihnă, puteți face orice să vă simțiți bine și să vă relaxați: puteți citi o carte sau puteți la fel de bine să vă faceți un ceai și să discutați cu un prieten, sau puteți să vă relaxați, să jucați jocuri de societate, să meditați, să faceți yoga, să practicați tehnici de reglare a emoțiilor, exerciții de relaxare, sau poate preferați să nu faceți nimic. Mai puteți să alergați, să ascultați muzică sau un audiobook etc. Puteți chiar să vă împărțiți cele 20 de minute, de exemplu, să vă relaxați cu ochii închiși după prânz, să faceți o baie fierbinte înainte de culcare sau să dansați pe muzică când ajungeți acasă. Aici e vorba deci și de managementul timpului. Dacă vă faceți timp, toate aceste activități vă pot ajuta să vă echilibrați adrenalina. Ar fi bine să evitați totuși multitaskingul și soluționarea diferitelor probleme administrative online în timpul celor 20 de minute destinate odihnei, relaxării!
2. Satisfaceți-vă nevoile fiziologice de bază
Pentru ca un organism să funcționeze bine este nevoie de câteva lucruri de bază, pe care Maslow le-a numit nevoi fiziologice de bază. Acestea sunt somnul și mâncarea. Este foarte ușor să spunem „Ei bine, mă voi opri acum“, „voi munci mai puțin“, „voi fi mai atent la mine însumi“ – dar dacă am face asta, poate că nimeni nu ar fi epuizat emoțional. În schimb, cei mai mulți dintre noi încearcă să „termine repede“, „să supraviețuiască doar câteva săptămâni“, „să privească înainte, nu înapoi“, „să mai adauge o lopată“, în timp ce stresul crește și controlul nostru scade.
Este, de asemenea, foarte dificil să facem față așa-numitului capitalism internalizat care este adânc înrădăcinat în societatea noastră, ideea că nu merităm să ne odihnim – chiar și atunci când suntem total epuizați. Iar dacă ne prindem că nu facem nimic – adică ne odihnim – ne simțim vinovați și încercăm să facem rapid ceva „util“, în ciuda epuizării, pentru a ne simți eficienți.
Dar, atunci când toate celelalte eșuează, trebuie să începem de la elementele de bază: să dormim cât mai mult și să mâncăm sănătos. Cea mai eficientă terapie împotriva oboselii este somnul. Câteva ore de somn în momentul în care vă simțiți la pământ vă vor ajuta să vă curățați mintea și să vă recăpătați energia necesară îndeplinirii sarcinilor. Dacă ne ocupăm de aceste lucruri, în câteva săptămâni am putea avea energia necesară pentru a face activități care ne reîncarcă, cum ar fi exercițiile fizice sau petrecerea timpului cu prietenii.
3. Faceți lucruri care vă dau o stare de bine
Epuizarea emoțională este constrângătoare, atenția noastră se concentrează asupra propriei inerții, a oboselii, a incompetenței, a ceea ce este dificil. Este firesc, este normal să resimțim schimbarea de perspectivă ca pe un efort suplimentar, dar merită să ne concentrăm atenția asupra a ceea ce ne face să ne simțim un pic mai bine, asupra lucrurilor care ne dau o stare de bine. Nu ar trebui să încercăm să rezolvăm problema imediat, ci să ne gândim de ce avem nevoie pentru a obține un pic de energie suplimentară. Ce activități te reîncarcă? Care prieteni, cunoștințe, rude te pot face să simți compasiune sau să te facă să râzi? Ce muzică te înveselește? Unde te simți cu adevărat bine?
4. Spuneți NU atunci când acest lucru este de dorit
De exemplu: „Te iubesc, țin la tine, dar nu pot fi sprijinul tău emoțional în acest moment. Trebuie să am grijă de mine acum.“ Cu toții avem nevoie de limite, de limite sănătoase. Atunci când ne simțim epuizați, este timpul să le afirmăm (sau să le reafirmăm). Să ne întrebăm unde și de către cine ne sunt încălcate limitele și unde putem spune „nu“ la anumite lucruri. Din păcate, nu putem rezolva totul. S-ar putea ca acum să trebuiască să refuzați cererea unui prieten sau a unui membru al familiei. Ar fi de dorit să ne antrenăm să spunem „nu“ fără să ne simțim vinovați că trebuie să ne justificăm decizia sau să ne apărăm.
Iar pentru acest lucru începeți să exersați să spuneți „nu“ într-un mod amabil, dar ferm, încrezător, precum și să nu căutați scuze.
5. Practicați autocompasiunea
Autoculpabilizarea și autoflagelarea sunt foarte dăunătoare. Gândurile negative apar în urma faptului că revenim la ceea ce am făcut greșit sau la ceea ce ar fi trebuit să facem diferit. Și astfel sunt activate convingerile de tipul: „Nu sunt capabil de nimic“ sau „Nu pot fi atât de slab“. Procedând astfel, ne judecăm greșit propriul comportament și pe noi înșine, ceea ce sporește tensiunea emoțională. Prin urmare, este foarte important să ne acordăm timp pentru a empatiza cu noi înșine în situații dificile.
Autocompasiunea înseamnă acordarea atenției și a grijii iubitoare față de noi înșine. Conștientizarea faptului că situațiile dificile din viață sunt obișnuite, că se pot întâmpla oricui, precum și renunțarea la perfecțiune și conștientizarea prezentului sunt cei trei piloni ai autocompasiunii. Practicarea mindfulness-ului – a stării de prezența conștientă –, făcând din tehnicile de mindfulness un obicei, putem combate gândurile negative care însoțesc epuizarea emoțională.
6. Îndrăzniți să fiți vulnerabil și să cereți ajutor
Cel mai important lucru este să nu încercați să fiți supereroi.
Dacă ne simțim epuizați și fără speranță, incapabili să gândim clar, putem totuși să cerem ajutor. Putem să vorbim cu alții despre sentimentele noastre, despre dificultățile noastre – compasiunea, sprijinul emoțional și, ocazional, împărtășirea unei experiențe comune pot ajuta foarte mult. Nu trebuie să facem totul singuri, ci să ne bazăm pe cei în care avem încredere.
În caz că aveți un prieten sau un membru al familiei, un apropiat din punct de vedere emoțional, ar fi bine să discutați cu el. Nu în ultimul rând, o consultație la un consilier psihologic sau psihoterapeut poate fi o soluție bună.
Iar în cazul în care vă puteți identifica cu majoritatea afirmațiilor din inventarul de epuizare emoțională, ar putea fi util să consultați un profesionist.
Bibliografie:
8 Questions to Check If You're Emotionally Exhausted
Your Innate Asset for Combating Stress
That feeling you can't name? It's called emotional exhaustion.
Coord. Christopher K. Germer, Ronald D. Siegel, Paul R. Fulton, Mindfulness în psihoterapie, Editura Trei, București, 2016.
Gabor Maté, Când corpul spune nu, Editura Curtea Veche Publishing, București, 2021.
Jon Kabat-Zinn, Mindfulness pentru începători, Editura Trei, București, 2016.
8 Questions to Check If You're Emotionally Exhausted
Your Innate Asset for Combating Stress
That feeling you can't name? It's called emotional exhaustion.
Coord. Christopher K. Germer, Ronald D. Siegel, Paul R. Fulton, Mindfulness în psihoterapie, Editura Trei, București, 2016.
Gabor Maté, Când corpul spune nu, Editura Curtea Veche Publishing, București, 2021.
Jon Kabat-Zinn, Mindfulness pentru începători, Editura Trei, București, 2016.