Skip to content

Alege autocompasiunea în locul autoflagelării!

În lumea de azi, caracterizată de perfecționism, este greu să reușim în tot și în toate, iar atunci când facem greșeli, putem simți că nu suntem suficient de buni. Dar dacă nu suntem atenți la cum ne adresăm și ceea ce ne spunem nouă înșine, putem aluneca cu ușurință de la critica plină de umor la autoironie și autodepreciere fără sfârșit. Am putea aluneca foarte ușor într-un cerc vicios, care nu duce nicăieri și nu ne rezolvă problema, ci din contră...

Alege autocompasiunea în locul autoflagelării!

Cercetătorul american Dr. Kristin Neff a evidențiat importanța autocompasiunii în situațiile în care simțim că nu am avut performanțe pe măsura așteptărilor noastre. După cum spunea Dalai Lama, compasiunea este „dorința ca toate ființele simțitoare să nu sufere“. Compasiunea apare când bunătatea iubitoare, „o stare mentală care aspiră ca toate ființele simțitoare să se bucure de fericire“ întâlnește suferința. Atât bunătatea iubitoare, cât și compasiunea sunt emoții pozitive care ne ameliorează sănătatea și starea de bine. Acestea mută pur și simplu conștientizarea de la atenția îngrijorată la atenția iubitoare conducând totodată la lărgirea percepției, ajutându-ne să devenim mult mai conștienți. Compasiunea poate lua adesea forma autocompasiunii, de exemplu în cazul în care o meditație prin compasiune include propria noastră persoană.
Autocompasiunea înseamnă deci să fim înțelegători cu noi înșine, să ne raportăm cu blândețe și înțelegere la propria noastră persoană în situațiile în care simțim că am dat greș, nu am fost la înălțimea așteptărilor și să ne concentrăm asupra percepțiilor obiective în cazul insucceselor sau când simțim că suntem inadecvați. Aceasta este de fapt o atitudine sănătoasă față de noi înșine. Cu toate acestea, aici este vorba despre mult mai mult decât să te concentrezi pe partea bună a unui lucru și să ignori partea negativă. Autocompasiunea este tocmai ceea ce ne învață să recunoaștem suferința și să ne raportăm la noi înșine cu înțelegere și acceptare.
Componentele autocompasiunii sunt următoarele:

  1. Autocompasiunea înseamnă să putem fi înțelegători și să acceptăm dificultățile sau eșecurile, în loc să ne judecăm sau să ne criticăm la nesfârșit.

  2. E bine să fim conștienți că nu suntem singurii care greșim. A fi „imperfect“ face parte din natura umană: e absolut normal ca uneori să faci greșeli (a greși este omenește, numai cel ce nu muncește nu greșește) și/sau să nu te comporți așa cum se așteaptă societatea. În astfel de situații, poate apărea un sentiment de deconectare sau de izolare, atunci când simțim că suntem singurii care avem dificultăți în viață, că problemele noastre nu sunt împărtășite. Acest lucru este departe de a fi adevărat.

  3. Starea de mindfulness versus supra-identificare. Păstrând o distanță optimă față de propriile emoții și privindu-le cu suficientă obiectivitate, este mult mai ușor să găsim soluții la probleme decât să ne concentrăm asupra gândurilor negative și să ne identificăm excesiv cu situația.

Iată câteva caracteristici ale persoanelor care se află „în posesia“ autocompasiunii:

  • au o stimă de sine crescută, deoarece se acceptă mai bine pe ele însele;

  • abordează problemele din mai multe perspective, nu se împotmolesc la o singură perspectivă, sunt mai flexibile și astfel fac față mai bine dificultăților cotidiene;

  • consideră că toată lumea se confruntă cu situații dificile în viața lor, așa că nu-și văd propriile lupte ca fiind mai grave și se simt mai puțin haotice;

  • reușesc să-și evalueze propriile performanțe într-un mod mai realist: își judecă abilitățile cu mai multă acuratețe, fără să le exagereze sau să le devalorizeze.

Practicând autocompasiunea, putem dobândi o conștiință de sine mai profundă. Acceptarea de sine poate deveni mai ușoară, iar stima de sine poate crește. Putem deveni mai toleranți față de mediul înconjurător dar și față de noi înșine.
Autocompasiunea este legată în mod natural de imaginea corporală. Dacă o persoană are o atitudine de autocompasiune, este foarte probabil să aibă o părere pozitivă despre propria imagine corporală. Atunci când spunem că cineva are o imagine corporală pozitivă, de fapt afirmăm că se acceptă pe sine, se raportează cu compasiune la propriul său corp.
Dacă ne acceptăm propriul corp în loc să ne concentrăm asupra defectelor noastre, respingem și idealul corporal de neatins pe care îl prezintă mass-media, cel dictat de modă și rețelele sociale. Prin urmare, autocompasiunea poate contracara în mod pozitiv sentimentele de rușine față de corpul nostru.
Un studiu realizat de cercetători americani a analizat femeile aflate la dietă. Potrivit acestuia, femeile care s-au raportat la ele însele cu autocompasiune au fost mai puțin predispuse să „regrete“ consumul de alimente bogate în calorii. De asemenea, era mai puțin probabil ca acestea să încalce din nou regulile dietei, de exemplu, după o zi de trișare.
Cu alte cuvinte, femeile care se respectau pe ele însele erau mai puțin stresate și aveau mai puține șanse să dezvolte obiceiuri alimentare anormale, nesănătoase. Probabil pentru că nu se judecau, nu se blamau și se acceptau așa cum erau, chiar dacă comportamentul lor le împiedica să-și atingă obiectivele...
Dr. Kristin Neff, psiholog și cercetător în domeniul autocompasiunii, sugerează o serie de exerciții de autoacceptare pentru a vă ajuta să dezvoltați o atitudine de autoacceptare și mai permisivă față dvs. înșivă.
Iată un exercițiu care ne ajută, de asemenea, să ne raportăm la noi înșine cu empatie în momentele de suferință:

  1. Cum ați reacționa dacă cel mai bun prieten al dvs. s-ar simți rău și s-ar chinui singur? Scrieți pe o foaie de hârtie ce faceți, cum reacționați de obicei în asemenea situații, ce spuneți și pe ce ton.

  2. Acum imaginați-vă că sunteți în situația prietenului dvs.! Cum vă raportați la propria dvs. persoană? În același mod, scrieți pe o foaie de hârtie ce faceți, cum reacționați de obicei în asemenea situații, ce spuneți și pe ce ton.

  3. Ați observat vreo diferență? Dacă da, analizați ce vă face să vă raportați la dvs. înșivă diferit față de ceilalți!

  4. Scrieți ce s-ar schimba dacă va-ți trata în același mod ca pe cel mai bun prieten într-o astfel de situație dificilă.

Acceptarea de sine are numeroase efecte pozitive și contribuie la dezvoltarea și menținerea bunăstării psihologice. Este totodată foarte important să nu exagerați, pentru că autoempatia înseamnă să fiți realist cu privire la situația dvs. și să priviți în interior ființei dvs. cu obiectivitate, ceea ce nu este deloc simplu. Dar, cu blândețe, folosind bunătatea iubitoare și exersând, putem să creștem starea noastră de bine și să ne bucurăm pe deplin de viață, de ceea ce suntem și ce facem aici și acum.