Sănătatea înseamnă mai mult decât absența bolii
Când ne gândim la schimbarea stilului de viață, avem tendința de a ne concentra doar asupra obiceiurilor noastre alimentare și a activității fizice, dar mai există un alt factor care este esențial: bunăstarea mintală! Organizația Mondială a Sănătății definește sănătatea ca fiind o stare de bunăstare fizică, socială și mentală și, prin urmare, înseamnă mult mai mult decât absența bolii.
Sănătatea mintală nu este o consecință a unui stil de viață sănătos, ci o condiție prealabilă pentru acesta.
Stilul de viață este, la rândul lui, strâns legat de personalitate, deoarece determină modul în care ne raportăm la corpul nostru, cât de mult putem să ne acceptăm și chiar să ne iubim pe noi înșine, fie că este vorba despre aspectul fizic sau despre personalitate, ce credem despre sine și cum ne percepem pe noi înșine în general.
Stilul de viață este puternic influențat de fiecare experiență, fie ea pozitivă, fie negativă. Vom avea un stil de viață nesănătos în cazul în care ne domină mesajul, venit fie din copilărie, fie din relațiile noastre, că nu suntem demn de a fi iubiți. Cel care nu-și acceptă corpul, nu va putea sau nu va dori să aibă grijă de el în mod corespunzător.
Imaginea corporală este experiența psihologică a propriului corp, factor decisiv în stima de sine. Părinții joacă primul și cel mai important rol în modelarea acesteia, caracterizând corpul copilului cu diferite adjective. În formarea imaginii de sine copilul este influențat și de modul în care mama își vedea propriul corp. Iar greutatea corporală ar putea fi de asemenea un factor de influență dacă aceasta e un subiect frecvent în conversațiile din familie.
Pe lângă acestea, în formarea imaginii de sine intervine și cultul corpului slab transmis de mass-media, dar și feedback-ul din societate, fie că este vorba despre modul în care ne îmbrăcăm, despre obiceiurile noastre alimentare sau despre aspectul nostru general. Dar este important să ne dorim schimbarea stilul de viață nu pentru a le va face pe plac celorlalți, ci să facem toate acestea pentru noi înșine, pentru a deveni mai sănătoși.
Deseori ne autosabotăm, ne punem piedici în calea schimbării stilului de viață, cauzat de frica de eșec. Cu cât riscăm mai puțin, cu atât sunt mai mici șansele de nereușită. Bineînțeles, percepem aceste obstacole ca pe niște factori externi, independenți de noi (volumul de muncă, etapa de viață nepotrivită), dar, în realitate, suntem conduși de propriile noastre gânduri interne: lipsă de încredere, toleranță inadecvată la eșec și frustrare, abilități slabe de a face față stresului...
În plus, putem fi împiedicați de așa-numita mentalitate de „totul sau nimic“, o puternică prejudecată cognitivă. De exemplu, după ce am mâncat o bucățică de ciocolată, din moment ce tot am întrerupt dieta, mâncăm întregul baton. Dar este frecventă și „generalizarea excesivă“ – dacă ceva nu a funcționat, nimic nu va funcționa vreodată.
Merită să fim conștienți de aceste procese, de autosabotare, să ne punem la îndoială propriile gânduri sau scuze extreme.
Este foarte probabil ca uneori să ne confruntăm cu obstacole în calea schimbării stilului de viață. Este ușor să ne descurajăm și să renunțăm, chiar dacă aceasta este o parte firească a procesului.
Cercetările au dovedit că schimbarea se produce în etape previzibile. În etapa de precontemplare, nu ne dorim schimbarea, negăm problema, respingem semnalele din mediul nostru. Cineva poate rămâne în această fază pentru totdeauna. Cei care merg mai departe încep să recunoască dificultatea și se gândesc serios la implementarea schimbării, dar nu trec încă la acțiune.
În etapa de contemplare, punem în balanță avantajele și dezavantajele și putem rămâne blocați în această etapă ani de zile.
Apoi începem să ne pregătim, făcând pași mici, găsindu-ne drumul. Se produc deja mici schimbări, dar nici pe departe suficiente pentru a fi cu adevărat eficiente.
În etapa de acțiune, efortul depus este cel mai vizibil și crește rolul celor care ne sprijină.
Din păcate, această fază de acțiune poate fi întreruptă de recidivă. Acest lucru nu înseamnă că suntem slabi, ci arată pur și simplu că am ezitat în acel moment și că ne întoarcem la faze anterioare.
Chiar nu merită să renunțăm în acest moment – poticnirea nu înseamnă eșec!
Putem să învățăm din ea, să identificăm motivele pentru care am ajuns acolo și să le evităm pe cât posibil.
Obiectivele bine alese pot fi descrise prin acronimul SMART:
S – specific: evitați generalizările, alcătuiți un plan individualizat
M – măsurabil: urmăriți acei parametri care descriu schimbarea, ca indicatori tangibili ai obiectivului
A – acțiune: în plan treceți pașii pe care trebuie să-i parcurgeți
R – realist: țineți cont de stadiul de viață în care vă aflați, de abilități, oportunități și resurse
T – timp: stabiliți o limită de timp pentru atingerea obiectivului
Schimbarea stilului de viață este, cu siguranță, un angajament pe termen lung și este important să fiți pregătit și deschis să învățați constant despre sine, să vă îmbunătățiți abilitățile și să vă depășiți limitele!
Sănătatea mintală nu este o consecință a unui stil de viață sănătos, ci o condiție prealabilă pentru acesta.
Stilul de viață este, la rândul lui, strâns legat de personalitate, deoarece determină modul în care ne raportăm la corpul nostru, cât de mult putem să ne acceptăm și chiar să ne iubim pe noi înșine, fie că este vorba despre aspectul fizic sau despre personalitate, ce credem despre sine și cum ne percepem pe noi înșine în general.
Stilul de viață este puternic influențat de fiecare experiență, fie ea pozitivă, fie negativă. Vom avea un stil de viață nesănătos în cazul în care ne domină mesajul, venit fie din copilărie, fie din relațiile noastre, că nu suntem demn de a fi iubiți. Cel care nu-și acceptă corpul, nu va putea sau nu va dori să aibă grijă de el în mod corespunzător.
Imaginea corporală este experiența psihologică a propriului corp, factor decisiv în stima de sine. Părinții joacă primul și cel mai important rol în modelarea acesteia, caracterizând corpul copilului cu diferite adjective. În formarea imaginii de sine copilul este influențat și de modul în care mama își vedea propriul corp. Iar greutatea corporală ar putea fi de asemenea un factor de influență dacă aceasta e un subiect frecvent în conversațiile din familie.
Pe lângă acestea, în formarea imaginii de sine intervine și cultul corpului slab transmis de mass-media, dar și feedback-ul din societate, fie că este vorba despre modul în care ne îmbrăcăm, despre obiceiurile noastre alimentare sau despre aspectul nostru general. Dar este important să ne dorim schimbarea stilul de viață nu pentru a le va face pe plac celorlalți, ci să facem toate acestea pentru noi înșine, pentru a deveni mai sănătoși.
Deseori ne autosabotăm, ne punem piedici în calea schimbării stilului de viață, cauzat de frica de eșec. Cu cât riscăm mai puțin, cu atât sunt mai mici șansele de nereușită. Bineînțeles, percepem aceste obstacole ca pe niște factori externi, independenți de noi (volumul de muncă, etapa de viață nepotrivită), dar, în realitate, suntem conduși de propriile noastre gânduri interne: lipsă de încredere, toleranță inadecvată la eșec și frustrare, abilități slabe de a face față stresului...
În plus, putem fi împiedicați de așa-numita mentalitate de „totul sau nimic“, o puternică prejudecată cognitivă. De exemplu, după ce am mâncat o bucățică de ciocolată, din moment ce tot am întrerupt dieta, mâncăm întregul baton. Dar este frecventă și „generalizarea excesivă“ – dacă ceva nu a funcționat, nimic nu va funcționa vreodată.
Merită să fim conștienți de aceste procese, de autosabotare, să ne punem la îndoială propriile gânduri sau scuze extreme.
Este foarte probabil ca uneori să ne confruntăm cu obstacole în calea schimbării stilului de viață. Este ușor să ne descurajăm și să renunțăm, chiar dacă aceasta este o parte firească a procesului.
Cercetările au dovedit că schimbarea se produce în etape previzibile. În etapa de precontemplare, nu ne dorim schimbarea, negăm problema, respingem semnalele din mediul nostru. Cineva poate rămâne în această fază pentru totdeauna. Cei care merg mai departe încep să recunoască dificultatea și se gândesc serios la implementarea schimbării, dar nu trec încă la acțiune.
În etapa de contemplare, punem în balanță avantajele și dezavantajele și putem rămâne blocați în această etapă ani de zile.
Apoi începem să ne pregătim, făcând pași mici, găsindu-ne drumul. Se produc deja mici schimbări, dar nici pe departe suficiente pentru a fi cu adevărat eficiente.
În etapa de acțiune, efortul depus este cel mai vizibil și crește rolul celor care ne sprijină.
Din păcate, această fază de acțiune poate fi întreruptă de recidivă. Acest lucru nu înseamnă că suntem slabi, ci arată pur și simplu că am ezitat în acel moment și că ne întoarcem la faze anterioare.
Chiar nu merită să renunțăm în acest moment – poticnirea nu înseamnă eșec!
Putem să învățăm din ea, să identificăm motivele pentru care am ajuns acolo și să le evităm pe cât posibil.
Obiectivele bine alese pot fi descrise prin acronimul SMART:
S – specific: evitați generalizările, alcătuiți un plan individualizat
M – măsurabil: urmăriți acei parametri care descriu schimbarea, ca indicatori tangibili ai obiectivului
A – acțiune: în plan treceți pașii pe care trebuie să-i parcurgeți
R – realist: țineți cont de stadiul de viață în care vă aflați, de abilități, oportunități și resurse
T – timp: stabiliți o limită de timp pentru atingerea obiectivului
Schimbarea stilului de viață este, cu siguranță, un angajament pe termen lung și este important să fiți pregătit și deschis să învățați constant despre sine, să vă îmbunătățiți abilitățile și să vă depășiți limitele!