Din experiențele mele de părinte mi-am dat seama că încercările de a-mi încuraja băiatul nu îl ajutau de fapt să depășească momentele dificile din viața lui. De fapt, cuvintele mele de încurajare păreau uneori să intensifice sentimentele negative ale copilului.
Apoi, câțiva ani mai târziu, în timpul formării mele de psihoterapeut, am înțeles de fapt unde am greșit, totul a căpătat în sfârșit sens. Mi-am dat seama de ce cuvintele de încurajare pentru copii nu sunt cea mai bună soluție pentru momentele în care copilul se simte descurajat sau frustrat.


Este foarte important să înțelegem de ce anume cuvintele de încurajare nu funcționează întotdeauna.
Putem să ne imaginăm o situație din propria noastră experiență, când, simțindu-ne descurajați, ne-am destăinuit unui prieten sau partenerului, soțului/soției. Însă, în loc ca persoana iubită să recunoască starea noastră de dezamăgire, să o simțim că este alături de noi, empatizează cu noi, ne-a trântit doar câteva propoziții „motivaționale“ de genul: „Totul se va rezolva!“ sau celebrul „You can do it!“. Probabil că v-ați simți frustrat, v-ați simți neauzit și nevăzut.
Cu siguranță că atât în calitate de părinți, cât și de terapeuți, nu ne place să ne vedem copiii frustrați și descurajați, așa că suntem nerăbdători să trecem direct la cuvinte de încurajare sau să îi spunem copilului nostru cum să rezolve problema.
Dar cercetările arată că atunci când cineva se confruntă cu o decepție, o neplăcere, supărare, are nevoie în primul rând de validare. De fapt, fără validare, este foarte posibil ca starea lor de spirit chiar să se înrăutățească.
Deci fără acest prim pas esențial de validare a sentimentelor copilului, este inutil să-l copleșești cu toate cuvintele de încurajare posibile, căci aceste cuvinte bine intenționate ar intra pe o ureche și ar ieși pe cealaltă.
Atunci când copilul tău trece prin momente de descurajare, este ca și cum s-ar fi pierdut într-un labirint și nu-și poate găsi ieșirea. În orice direcție se uită, vede doar ziduri, garduri înalte care îl apasă, este copleșit de sentimente negative înfricoșătoare și nu are experiența de viață sau maturitatea creierului pentru a ști că aceste sentimente vor trece.
Vestea bună este că noi, în calitate de părinte, ne putem ajuta copilul să se deblocheze și să găsească calea de ieșire din acel labirint, astfel încât să poată învăța și să se dezvolte din această experiență. Tot ce trebuie să facem pentru a-i ajuta să iasă din labirint este să le oferim o hartă.
Așadar, înainte de a rosti cuvinte de încurajare pentru copil, asigură-te că nu se pierde în labirintul emoțiilor. Există o cale simplă de a ne ajuta copiii care se confruntă cu astfel de situații, aceasta este tehnica celor trei pași:

1. Oglindește
În cartea Dăruiește iubirea care vindecă, autorii spun că „oglindirea reprezintă procesul de reflectare corectă a conținutului unui mesaj“.
Putem spune că oglindirea este primul și cel mai important pas al tehnicii amintite și poate dura între în jur de 1 minut și 10 minute – sau mai mult, în funcție de cât de supărat este copilul tău.
Prefă-te că ești o oglindă și reflectă ceea ce trăiește copilul tău, numind emoția pe care pare să o experimenteze.
În cartea Creierul copilului tău, autorii, neurologul Daniel J. Siegel și psihoterapeutul Tina Payne Bryson, numesc această tehnică „Numește-l pentru a-l îmblânzi“, ceea ce înseamnă să numești temerile sau emoțiile copilului tău pentru ca acesta să le poată îmblânzi.
Cercetările arată că simpla atribuire a unui nume sau a unei etichete la ceea ce simțim calmează literalmente activitatea circuitelor emoționale din emisfera dreaptă… Uneori, părinții evită să vorbească despre experiențele supărătoare, gândindu-se că făcând acest lucru vor întări durerea copiilor lor sau vor înrăutăți lucrurile. De fapt, de multe ori, a povesti este exact ceea ce au nevoie copiii, atât pentru a da sens evenimentului, cât și pentru a se simți în siguranță, a găsi un loc în care să se simtă mai bine în legătură cu ceea ce s-a întâmplat… Dorința de a înțelege de ce ni se întâmplă lucrurile este atât de puternică încât creierul va continua să încerce să dea sens unei experiențe până când va reuși. În calitate de părinți, putem ajuta acest proces prin intermediul povestirii.
Iată câteva afirmații de oglindire care pot funcționa bine:
– Se pare că aceasta este o situație dificilă.
– Te simți frustrat/dezamăgit/nemulțumit/descurajat și înțeleg de ce.
– Este logic că te simți frustrat/dezamăgit/nemulțumit/nemulțumit/descurajat.
– Se pare că a apărut un gând de genul „Nu pot să o fac“ sau o convingere de genul „Nu sunt suficient de bun“.
– S-ar putea să mă înșel, dar se pare că te simți frustrat/dezamăgit/nemulțumit/neîncrezător/descurajat în acest moment.
– Pari frustrat/dezamăgit/nemulțumit/nemulțumit/descurajat, iar asta este de înțeles etc.
Uneori, o simplă oglindire este suficientă pentru a dezamorsa emoția negativă. Alteori însă copilul poate avea nevoie de mai mult confort, siguranță. În aceste situații, ai putea să-l iei în brațe sau să îi masezi spatele sau umărul.
Dacă pare în continuare copleșit de emoții negative, petreceți 5 sau 10 minute pentru a vă conecta unul la altul. Ați putea să faceți o plimbare rapidă în jurul blocului, să dați startul unei petreceri de dans improvizate sau să citiți o carte împreună. Acest lucru nu este întotdeauna necesar, însă doar câteva minute îl pot ajuta pe copilul tău să-și limpezească mintea, astfel încât să poată găsi calea de ieșire din acel labirint înfricoșător.
Studiile au arătat că atunci când validezi în mod constant sentimentele copilului tău, acesta tinde să se înțeleagă mai bine cu prietenii săi, are mai puține probleme de comportament și este mai rezistent.

2. Întreabă
După ce copilul pare să se simtă validat, iar emoțiile sale negative au început să se diminueze, poți trece la următorul pas.
Pune o întrebare copilului pentru a implica abilitățile de rezolvare a problemelor astfel încât să poată merge mai departe într-un mod pozitiv.
În cartea sa „Disciplină pozitivă“, expertul în parenting pozitiv Dr. Jane Nelsen numește acest lucru o întrebare de curiozitate: „Adesea, adulții le spun copiilor ce s-a întâmplat sau ce este greșit, ce a cauzat cutare lucru, cum ar trebui să se simtă copilul în legătură cu acest lucru, ce ar trebui să învețe copilul din acest lucru și ce ar trebui să facă în legătură cu acest lucru. Este mult mai respectuos, mai încurajator și mai stimulativ pentru dezvoltarea abilităților atunci când întrebăm ce s-a întâmplat sau ce este greșit, ce crede copilul că a cauzat acest lucru, ce simte în legătură cu el, ce a învățat, ce idei are pentru a rezolva problema sau cum poate folosi în viitor ceea ce a învățat. Acesta este adevăratul sens al educației, care provine din cuvântul latin „educare“, care înseamnă „a scoate la iveală“.
Atunci când pui o întrebare în această etapă, încearcă să adopți tonul unui prieten curios, fără să pară că îți învinovățești copilul sau că îl judeci. Iată câteva întrebări de curiozitate care te pot ajuta:
– Poți să-mi spui/să-mi arăți ce încerci să faci?
– Poți să-mi spui/ să-mi arăți partea dificilă?
– Ce ai învățat din asta până acum?
– Ce idei ți-a venit pentru a rezolva acest lucru?
– Care este un lucru pe care ai putea să îl faci în continuare pentru a putea…?
– Dacă ai avea o baghetă magică pentru a rezolva această situație, care este primul lucru pe care ai dori ca bagheta ta magică să îl facă?
Acest al doilea pas este foarte important, deoarece cultivarea abilităților de rezolvare a problemelor copilului tău este unul dintre cele mai mari daruri pe care i le poți oferi. Copiii care nu dispun abilități de rezolvare a problemelor pot avea un risc mai mare de depresie și sinucidere. Pe de altă parte, atunci când copiii sunt învățați cu abilitățile de rezolvare a problemelor, cercetările arată că este mai puțin probabil ca aceștia să aibă probleme de comportament, în plus, devin mai buni în a-și controla propriul comportament impulsiv.

3. Încurajează
După ce primii doi pași au fost încununați de succes, copilul devine capabil să găsească o potențială soluție, iar acum urmează pasul final: împărtășește cuvinte pozitive de încurajare.
În trecut, când obișnuiam să sar direct la acest pas final cu băiatul meu și să sar peste cei doi pași anteriori, acest lucru nu a funcționat niciodată.
Lăsând cuvintele de încurajare ca ultim pas, copilul va simți că a meritat și merită acea încurajare, în loc să simtă că îi transmiți doar laude, vorbe goale.
Cu toate că există o serie de cuvinte de încurajare pentru copii, totuși cuvintele specifice pe care le folosești pentru a-ți încuraja copilul vor depinde de situație, așa că iată câteva idei directoare care te vor ajuta să găsești propriile fraze de încurajare pentru copii:
• Fii sincer. Copiii nu apreciază laudele exagerate, nefondate, iar acest tip de laudă poate mai degrabă răni decât ajuta.
• Fii specific. În loc de „Ai făcut o treabă bună“ sau „Te-ai descurcat“ poți formula ceva de genul: „Ai dat peste o problemă dificilă și ai reușit să o rezolvi. A fost nevoie de perseverență“. Nu uita deci validarea… Încurajarea specifică este mult mai puternică decât frazele cu conținut general.
• Laudă acțiunile și alegerile copilului tău. Dar e bine să eviți să lauzi abilitățile copilului tău. Frazele de genul „Ești atât de deștept“ pot afecta stima de sine și/sau motivația copilului tău, și chiar îi pot încuraja narcisismul.
Și mai e ceva. Adesea mai puțin înseamnă mai mult. Nu este nevoie să îți copleșești copilul cu laude de fiecare dată când face ceva – mai ales când este vorba de ceva ce îi place să facă. Prea multă laudă poate de fapt să-i scadă motivația. De asemenea, dacă ai tendința de a folosi aceleași fraze de încurajare în mod regulat, cu timpul acele fraze pot să-și piardă din efectul asupra copilului.
Un truc la îndemână este să începi lauda cu „Tu…“, apoi să complezi propoziția descriind ceea ce a făcut copilul tău.
Și acest pas este foarte important, deoarece recompensele modelează comportamentul uman, iar creierul răspunde la aprobarea socială, cum ar fi lauda, în același mod în care răspunde la recompensele monetare. Lauda verbală și gesturile de susținere, cum ar fi „bate palma“, ne fac să ne simțim bine, în plus îi pot încuraja pe copii să nu renunțe și încerce din nou după un eșec sau o greșeală.
Totodată, cuvintele de încurajare pot ajuta la dezvoltarea abilităților sociale ale copilului tău, de exemplu încurajarea lui de a-i ajuta pe alții în viitor.
Iată câteva fraze de încurajare pentru copii:
– Ai muncit din greu pentru asta.
– Te-ai confruntat cu o problemă și ai găsit o soluție. Asta a necesitat perseverență.
– Ai reușit! Trebuie să te simți foarte mândru de tine.
– Acest lucru merită sărbătorit! Ce zici de o petrecere/o ciocolată/un joc de cărți?
– Mă bucur foarte mult pentru tine.
– Trebuie să te simți atât de bine!
– A fost o situație dificilă și ai trecut peste ea. O astfel de determinare îți va fi de folos în viață!
– Ai reușit!
– Văzându-te cum încerci până când ai reușit, îmi face inima să se simtă plină.
– A fost nevoie de creativitate/concentrare pentru a găsi acea soluție.
– Ai continuat să încerci, și de data asta ai reușit!
– Asta se întâmplă atunci când continui să încerci.
– Felicitări!
– Te-ai lovit de un obstacol și ai cerut ajutor. Asta a necesitat curaj.
– Acum, că ai găsit o soluție, pari și mai entuziasmat de proiectul tău!
– A fost o muncă grea și ai continuat să o faci.
– Ai făcut asta de unul singur.
– Chiar a trebuit să te concentrezi pentru a reuși să treci peste asta.
– Ai găsit soluția de unul singur.
– Sunt impresionat!
– Se pare că ai învățat multe din asta.
– Ai învățat dintr-o greșeală și așa te dezvolți.
– Ești pe drumul cel bun acum!
– Să înveți ceva nou este o muncă grea pentru creierul tău.
– Meriți o pauză după asta.
– Chiar te-ai străduit până ai reușit să treci peste asta.
– Ai căzut, dar te-ai ridicat din nou și ai continuat.
– Ați reușit! Te simți mândru de tine însuți?
– Care a fost cea mai dificilă parte a acestui demers?
– De ce parte ești cel mai mândru?
– Ce anume nu știai înainte de a începe, dar acum știi?
– Cum vrei să sărbătorești victoria ta?
– Ești atât de aproape!
– Eu cred în tine.
– Indiferent ce se va întâmpla, sunt mândru de tine pentru că ai reușit să treci peste asta.
– Un lucru care te poate ajuta este să primești mai mult oxigen în creierul tău. Putem să respirăm adânc, împreună, de trei ori?
– Aproape ai reușit!
– Sunt aici pentru tine.
– Ai făcut deja multe progrese.
– Te descurci foarte bine!
– Ai parcurs deja un drum lung.
– Uite cât de departe ai ajuns.
– Toată lumea are zile proaste. Nu ești singur.
– Ai reușit să treci peste acea zi proastă, iar acum îți poți lua timp să îți tragi sufletul.
– Zilele proaste pot fi obositoare. Pun pariu că te bucuri că s-a terminat.
– Mă bucur că ești acasă acum, ca să-ți poți reîncărca bateriile.
– Zilele de genul acesta sunt un fel de zile furtunoase, cu nori mari și gri. Dar, uneori, dacă am noroc, mai pot vedea raze de soare care se strecoară pe ici, pe colo. Ai avut parte de mici raze de soare astăzi?
– Uneori, lucrurile rele se întâmplă pur și simplu, și nu e vina ta.
– Apreciez faptul că ai sărit în ajutor.
– Totul merge mai repede când o facem împreună.
– Suntem ca niște albinuțe muncitoare, lucrăm împreună la asta!
– Uneori este greu să faci alegerea bună, dar tu ai făcut-o.
– Ai o inimă mare, ești generos. Mă inspiri.
– Alegerile tale contează.

În decursul anilor am încercat nenumărate tehnici parentale pentru a-mi crește băiatul într-un climat de iubire, parteneriat. Unele din ele m-au ajutat, cu altele am dat greș. Sunt absolut convinsă că tehnica prezentată mai sus este de mare ajutor atât părinților, cât mai ales copiilor. Vă invit să vă înarmați cu multă răbdare, deschidere, disponibilitate emoțională și practicând această tehnică veți obține rezultate bune, astfel încât să ajungeți să descoperiți viziunea unui parentaj care reușește să păstreze atât plenitudinea voastră, cât și pe cea a copilului vostru.