Skip to content

Chiar și consumul moderat de canabis poate avea consecințe negative

Canabisul sau marijuana, sau, mai popular, „iarba“ este drogul cu cea mai mare răspândire.
Cei care susțin consumul de canabis în scop medical au raportat că acesta ar ameliora anxietatea, episoadele depresive, dar și durerea, și ar îmbunătăți somnul. Astfel că marijuana este administrată, de obicei, în aceste scopuri.

Chiar și consumul moderat de canabis poate avea consecințe negative

Cu toate acestea, conform unor statistici din SUA, unde există și așa numitul „card de marijuana medicală“, 3 din 10 adulți din SUA care consumă canabis dezvoltă dependență de droguri, iar 23% dezvoltă o dependență severă și simptome de sevraj. În plus, consumul de canabis a fost asociat cu tulburări psihotice și depresive, manie, sinucidere și tulburări cognitive.
Din păcate, tinerii sunt cei mai predispuși la a deveni dependenți de canabis, care poate avea efecte deosebit de negative. Persoanele care încep să consume marijuana înainte de vârsta de 18 ani au un risc de patru până la șapte ori mai mare să dezvolte o tulburare de consum de canabis decât adulții. Tulburarea consumului de marijuana devine dependență atunci când persoana nu poate opri consumul de droguri, chiar dacă acesta are consecințe devastatoare în ceea ce privește multe aspecte ale vieții sale.
Literatura de specialitate privind consumul de canabis abundă de exemple de cercetători care dezvoltă instrumente din ce în ce mai îmbunătățite și protocoale experimentale ce descoperă efecte din ce în ce mai subtile ale consumului frecvent de canabis. De exemplu, Nadia Solowij a documentat pentru prima dată dificultăți de învățare și de memorie la consumatorii de canabis pe termen lung. Apoi, după îmbunătățirea metodelor de cercetare, ea a reușit să măsoare declinul în privința învățării și memoriei la adolescenți, în urma unui consum săptămânal.
Concluzia logică la care se poate ajunge, având ca bază acest model, este că, probabil, nu există un prag dincolo de care canabisul începe să aibă un impact negativ. Mai degrabă, există un continuum de impact care începe cu orice cantitate cât de mică de consum. Să luăm un exemplu: în timp ce numărul receptorilor canabinoizi din creierul nostru începe să fie redus în cazul unui singur episod de consum de canabis, această reducere este destul de temporară. Dacă nu se repetă prea curând consumul, numărul de receptori canabinoizi revine rapid la normal. Aceasta este o veste bună, deoarece o sănătate mentală și emoțională satisfăcătoare depinde de un sistem canabinoidian endogen bine echilibrat, cu un număr normal de receptori canabinoizi. Dar atunci când consumul de canabis este repetat prea des, reducerea receptorilor devine cumulativă și poate ajunge la 20 până la 60 la sută în diferite zone ale creierului.
Noile cercetări privind corelarea dintre consumul de canabis și evenimentele psihosociale adverse subliniază, de asemenea, faptul că impactul canabisului pare să se afle pe un continuum, mai degrabă decât să aibă efect numai după atingerea unui anumit prag.
Psihiatrul și psihoterapeutul american Ryan Sultan a raportat recent o progresie treptată a evenimentelor psihosociale adverse în rândul non-consumatorilor de canabis, al consumatorilor non-dependenți și al consumatorilor care îndeplinesc criteriile pentru tulburarea de consum de canabis (CUD). Acest studiu transversal, realizat între 2015 și 2019 de către National Survey on Drug Use and Health, a fost realizat pe un eșantion reprezentativ la nivel național de adolescenți cu vârste cuprinse între 12 și 17 ani. Cei peste 68.000 de participanți s-au încadrat în trei grupuri: 87% au raportat că nu au consumat canabis în anul precedent, 10% au consumat, dar nu au îndeplinit criteriile DSM-5 pentru tulburarea de consum de canabis (CUD) și 2,5% au îndeplinit trei sau mai multe criterii DSM-5 pentru CUD. Cele trei grupuri au fost etichetate drept non-consumatori, consumatori de canabis fără tulburări (NDCU), numiți și consumatori moderați, și consumatori de canabis cu tulburări de consum.
Ryan Sultan a continuat cercetarea comparând prevalența unui set de nouă evenimente adverse suferite de fiecare dintre cele trei grupuri. Cele nouă evenimente adverse au inclus depresie majoră, ideație suicidară, gândire mai lentă, dificultăți de concentrare, absenteism școlar, note mai mici, arest, bătaie și agresivitate. Prevalența diverselor evenimente adverse pentru adolescenții cu CUD a variat de la 12,6% la 41,9%, în timp ce pentru consumatorii moderați de canabis această pondere a variat între 5% și 30,4%, iar în cazul non-consumatori era între 0,8% și 17,3%. În comparație cu non-consumatorii, consumatorii moderați de canabis au avut șanse de aproximativ două până la patru ori mai mari de a manifesta toate cele nouă evenimente adverse asociate psihosociale.
Totodată, trebuie să menționăm și faptul că acest studiu are o singură limitare majoră. Nu poate spune nimic despre faptul că canabisul ar fi cauzat prevalența mai mare a evenimentelor adverse. Poate că există factori subiacenți care conduc în mod independent atât la o prevalență crescută a consumului de canabis, cât și la o prevalență crescută a evenimentelor negative.
În ceea ce privește această limitare, trebuie totuși să menționăm și faptul că, chiar dacă relația dintre consumul de canabis și evenimentele negative este doar o asociere și nu o cauzalitate, consumul moderat de canabis poate fi totuși utilizat ca marker clinic pentru a identifica persoanele cu risc crescut de evenimente negative, fie că este din cauza canabisului sau nu. Și dacă ne raportăm doar la acest aspect, ne dăm seama că studiul lui Sultan oferă informații clinice valoroase.
Cunoaștem și faptul că și alte studii susțin posibilitatea rolului pe care îl are canabisul în producerea de consecințe adverse. Studiile pe animale constată în mod constant modificări structurale cauzate de THC în zonele creierului care servesc funcțiilor cognitive și emoționale legate de evenimentele adverse identificate de Sultan. În plus, să nu uităm nici faptul că debutul timpuriu al consumului de canabis este asociat cu o probabilitate mai mare de consecințe negative.
Totodată e posibil ca autorii studiului amintit să aibă dreptate referitor la faptul că criteriile utilizate de DSM-5 pot fi adecvate mai degrabă pentru diagnosticarea adulților cu consum problematic de canabis, decât pentru adolescenți. Acest lucru poate fi adevărat în special pentru că, după cum se știe, creierul adolescenților, aflat încă în plină dezvoltare, se confruntă cu unele potențiale efecte negative ale canabisului pe care adulții nu le experimentează.