Skip to content

Călătoriile lungi şi dese

„Călătoria este fatală prejudecăţii, bigotismului şi îngustimii minţii, şi, din această pricină, mulţi din oamenii noştri au mare nevoie de ea. Viziunile largi, generoase, caritabile despre oameni şi lucruri nu pot fi obţinute vegetând într-un mic ungher al pământului toată viaţa.“ (Mark Twain)

Călătoriile lungi şi dese

Într-un studiu recent se arată că atunci când plecăm într-o călătorie se produc unele modificări la nivel de personalitate. Printre acestea se numără sporirea creativităţii, creşterea încrederii în sine, uşurarea adaptării la situaţii noi.
Cunoştinţele și experienţele dobândite în urma călătoriilor ne ajută să găsim soluţii la diverse probleme. Atunci când trebuie să soluţionăm o problemă, creierul nostru se foloseşte de noţiunile care-i sunt cunoscute. Călătorind cât mai mult şi folosind informaţiile obţinute astfel, lucrurile din jurul nostru vor căpăta o altă perspectivă.
Prin urmare, soluţia este să ne alegem un loc în care să ne simţim bine, să ne facem bagajele şi să plecăm. Evident, ţinând cont şi de sfatul artistei Susan Heller: „Atunci când te pregăteşti de o călătorie, trece în revistă toate hainele şi banii pregătiţi pentru acest scop. Apoi, ia la tine numai jumătate din haine şi de două ori mai mulţi bani.“
Putem afla cine suntem cu adevărat ieşind din zona noastră de confort şi prin abilitatea noastră de a interacţiona cu diverse persoane. Faptul că în timpul călătoriilor întâlnim oameni foarte diferiţi de noi şi avem posibilitatea de a cunoaşte diverse culturi ne ajută să ne formăm o imagine mai clară asupra propriei persoane şi să ne dăm seama cine suntem cu adevărat.
Potrivit unor studii, călătoriile care implică şi anumite schimburi culturale sunt modalităţi prin care reuşim să ne recăpătăm încrederea în propriile noastre forţe. Acest lucru este posibil deoarece atunci când întâlnim oameni ce aparţin altor culturi şi conştientizăm că acele persoane au o părere pozitivă în ceea ce ne priveşte, începem să avem mai multă încredere în noi înşine.
Totodată, persoanele care călătoresc mult sunt mai extrovertite, simt frecvent nevoia de a interacţiona cu cei din jur şi să stabilească cu uşurinţă legături cu oameni necunoscuţi.
Ţinând cont de grijile care ne macină zi de zi, este şi firesc să nu ne simţim foarte confortabil. Deci vacanţele mai lungi sau chiar şi city break-urile ajută la crearea unei dispoziţii generale mai bune. Schimbând mediul, scăpând de factorii de stres zilnici, călătoriile ne ajută să ne detensionăm şi să ne resetăm.
În concluzie, călătoriile cât mai dese sunt benefice şi după cum spune scriitorul Lin Yutang: „Nimeni nu îşi dă seama cât de frumos este să călătoreşti până nu ajunge acasă şi îşi aşează capul pe vechea, familiara sa pernă.“



Câinii îşi amintesc ceea ce facem

Oamenii sunt capabili să-şi amintească cu lux de amănunte chiar şi evenimente care nu au o însemnătate prea mare pentru ei. Se pare că şi câinii dispun de „memorie episodică“, deci prin acest lucru ne asemănăm.

Câinii îşi amintesc ceea ce facem?

Etologul Claudia Fugazza, coordonatorul echipei de cercetători de la ELTE din Budapesta consideră că în mod surprinzător câinii sunt capabili să-şi aducă aminte de detaliile comportamentelor oamenilor, chiar şi când nu se aşteaptă ca memoria lor să fie testată, ceea ce arată că între oameni şi câini sunt mult mai multe asemănări decât ne aşteptam. Cercetătorul a mai subliniat în revista de specialitate Current Biology că câinii se numără printre speciile, puţine la număr, pe care oamenii îi consideră a fi deştepte. Cu toate acestea ne surprinde faptul că dispun de aceeaşi capacităţi mentale ca şi noi, în ciuda distanţei evolutive semnificative dintre noi şi câini. În cadrul programului „Do as I Do“, câinii au avut posibilitatea să observe îndeplinirea unei sarcini de către o persoană, pe care mai apoi au dus la bun sfârşit. De exemplu, după ce stăpânul sare şi dă comanda „Do as I do“ (fă aşa cum fac eu), câinele sare şi el. Faptul că prietenul omului, câinele poate să fie dresat prin această metodă sugerează nu numai faptul că el dispune de o memorie episodică similar omului, ci s-a dovedit şi că ei îşi amintesc ce a făcut omul chiar şi când nu sunt răsplătiţi prin recompensă pentru îndeplinirea sarcinii. Se pare că memoria episodică de acest tip nu este caracteristică omului, ci în acest domeniu creierul reprezentanţilor mai multor specii funcţionează asemănător creierului nostru.



Stres sau burnout?

Cu siguranţă că fiecare din noi are momente în care se simte copleşit de responsabilităţi, e plictisit şi fără motivaţie. Nu îi vine să se ridice din pat. În cazul în care începi să te confrunţi zilnic cu o astfel de stare şi nu crezi că există vreo şansă să ieşi din aceasta, este foarte probabil că suferi de sindromul "burnout". Ai ajuns la capătul puterilor, ţi s-au consumat bateriile.

Stres sau burnout?

Sindromul arderii complete sau burnout constă în epuizarea fizică, mentală şi emoţională cauzată de expunerea excesivă şi prelungită la situaţii stresante.
Cei care suferă de burnout se simt copleşiţi de a face faţă cerinţelor profesionale. Acumularea constantă de stres conduce, cu timpul, la pierderea motivaţiei şi a interesului care au însemnat cândva baza activităţilor la locul de muncă.
E interesant faptul că o persoană stresată caută soluţii, pe când cel care suferă de sindromul burnout abandonează lupta. Să vedem care sunt caracteristicile persoanelor stresate faţă de cele suferinde de sindromul arderii complete.

Persoanele stresate sunt caracterizate de:
   • consum excesiv de energie, implicare maximă, suprasolicitarea sinelui;
   • hiperactivitate;
   • supraexcitare emoţională;
   • pierdere de energie;
   • stresul produce în primul rând daune fizice;
   • stresul poate conduce la moartea prematură.

Persoanele cu burnout sunt caracterizate de:
   • lipsa de implicare, abandon;
   • senzaţia de a fi copleşit de griji, sarcini;
   • amorţire emoţională;
   • pierderea motivaţiei şi a speranţei;
   • burnout-ul produce mai ales daune emoţionale şi psihice;
   • burnout-ul poate conduce la moarte, prin suicid, pentru că ei simt că viaţa nu merită trăită.



E-mailuri oficiale în timpul liber

Cercetătorii au demonstrat că nu este benefică continuarea comunicării prin e-mail după expirarea programului de muncă.

E-mailuri oficiale în timpul liber

Dacă angajatul este bombardat cu scrisori legate de serviciu chiar şi după expirarea programului de lucru creşte probabilitatea să se epuizeze emoţional, devine frustrat şi se destramă echilibrul fragil între viaţa privată şi muncă.
În Franţa a apărut anul acesta o lege interesantă care interzice ca în weekend angajaţii să aibă acces la e-mailurile firmei. Şi în numeroase alte ţări se poartă discuţii aprinse despre necesitatea unei astfel de reglementări pentru menţinerea sănătăţii mentale şi a echilibrului sufletesc. Potrivit unei cercetări americane, comunicarea prin e-mail după terminarea programului de lucru are o serie de efecte negative. Sondajul a fost făcut pe o populaţie de 365 de adulţi şi s-a dovedit că munca forţată în loc de odihnă a accentuat simptomele de "burnout".
Liuba Belkin, colaboratorul Universităţii Lehigh a arătat că în viaţa persoanelor care lucrează e-mail-ul este un nou factor de stres. Deşi sunt epuizaţi, adesea ei sunt incapabili să se deconecteze de la reţea, căci datorită modului extrem de simplu de a fi accesaţi, în această eră a telefonului mobil super-inteligent, prezenţa şi performanţa continuă este o pretenţie formulată de şefi, colegi, totodată este adesea şi o cerinţă impusă de însăşi persoana în cauză. Potrivit specialistului, e-mailul poate fi un instrument periculos şi pentru că astfel angajatul este incapabil să separe munca de timpul liber, iar după un timp se încurcă complet şi se epuizează psihic.



Semnele personalităţilor dependente

Conform Marelui dicţionar al psihologiei, „dependenţa este tendinţa de a căuta ajutor şi protecţie pe lângă altcineva, de a lăsa pe altul să ia orice decizie, ca urmare a pierderii maturităţii şi a autonomiei.“

Semnele personalităţilor dependente

Ne întrebăm adesea dacă avem o personalitate dependentă sau tindem să afişăm trăsături de personalitate dependentă. În cazul afirmativ acest lucru va afecta relaţiile noastre. Iată pe scurt cele nouă trăsături asociate cu o personalitate dependentă:
1. Persoanele dependente au dificultăţi în a lua decizii în viaţa de zi cu zi fără a se consulta cu cineva şi a se reasigura.
2. Persoanele dependente au nevoie de alţii care să-şi asume responsabilitatea în multe domenii majore ale vieţii.
3. Ei au dificultăţi în confruntarea directă cu ceilalţi datorită fricii.
4. Persoanelor dependente le este dificil să înceapă proiecte sau să facă anumite lucruri pe cont propriu, de teama eşecului mai bine evită să ia iniţiativa.
5. Singurătatea face ca persoanele dependente să devină anxioase sau stresate. Ei cred în legea lui Murphy: „Dacă ceva poate să meargă prost, va merge prost.“
6. Dacă se întâmplă lucruri neplăcute, persoanele dependente care nu se iubesc şi nu au suficientă încredere în sine se consideră a fi responsabile pentru acestea.
7. Persoanele dependente se simt responsabile pentru îndeplinirea aşteptărilor altora.
8. Persoanele dependente au o mare nevoie de validarea şi aprobarea celorlalţi, ei sunt tot atât de disperaţi în obţinerea acestora cum tânjeşte un alcoolic după băutură.
9. Persoanele dependente sunt incapabile de a defini graniţele şi de a le apăra, iar alte tipuri de personalități caută să exploateze acest tip de vulnerabilitate.

Persoanele dependente consumă timp şi energie încercând să menţină relaţii nesănătoase. Pentru a se vindeca, ele trebuie să se străduiască la stabilirea relaţiilor bazate pe adevăr. Deşi este dificil, acceptarea adevărului este calea spre libertate.

Sursa



Oglinzi şi ferestre

Se spune: „Arată-mi casa şi-ţi spun cine şi cum eşti.”

Oglinzi şi ferestre

Într-adevăr, felul în care este amenajată o casă spune multe lucruri despre stăpânul ei. Cel care deţine o casă îşi pune amprenta asupra locuinţei atât prin intermediul amenajării sale, cât şi prin cel al lucrurilor personale. Modul în care ne amenajăm casa este o carte de vizită care prezintă statutul social, stilul propriu, originalitatea, bunul gust, creativitatea sau, dimpotrivă, lipsa acestora, totodată dezvăluie şi câteva trăsături de personalitate, arată felul nostru de a trăi, sistemul nostru de valori.
Iată aici câteva exemple de camere ale unor tinere din diferite colţuri ale lumii.



Controlorul de relaţie

Rareori supunem deliberat voinţei noastre persoanele care ne sunt dragi. Acţiunile noastre manipulative, cel puţin la modul conştient, nu sunt menite să-l controleze. Dar nu suntem oare cu toţii motivaţi să intrăm într-o relaţie intimă în primul rând pentru că suntem convinşi că aceasta ne va aduce fericirea? Așadar, a iubi pe cineva nu este un act complet altruist.

Controlorul de relaţie

Cu toate că nu putem să negăm faptul că în spatele comportamentelor de control se află interese personale, ne este greu să acceptăm că ele sunt mai degrabă acte de agresivitate interpersonală. Având în vedere efectele destructive ale unui astfel de comportament, este evident că celălalt suferă, în ciuda intenţiilor reale ale celui care doreşte să deţină controlul. Cel care controlează face acest lucru doar pentru a-şi asigura mai mult confort şi siguranţă în relaţie.
Dacă aceste comportamente dominante sunt duse la extrem, persoana controlată se simte prinsă în capcana criticilor neîncetate, al restricţiilor şi pretenţiilor celui care-l controlează. Dar, datorită neîncrederii în sine şi insecurităţii, nici unul din ei nu este capabil să iasă din această relaţie. În timp ce pentru observatorul din afară „controlorul“ este singurul responsabil pentru disfuncţionalitatea relaţiei, „dansul“ maladaptativ dintre „controlor“ şi cel controlat arată foarte clar că ambii sunt de fapt răspunzători pentru acest lucru.

Mai multe detalii aici.



Pas cu pas... spre îndrăgostire

Potrivit cercetătorului danez, psihologul Hetty Rombouts, calea îndrăgostirii conţine cinci paşi, pe care îi parcurg majoritatea oamenilor.

Pas cu pas... spre îndrăgostire

1. În primul rând trebuie să-mi doresc, să am disponibilitate pentru a mă îndrăgosti.
2. Dacă sunt pregătit(ă), am nevoie de o persoană care să-mi atragă atenţia, ceea ce se poate întâmpla dacă persoana respectivă este atractivă sau pur şi simplu pentru că ea se alfă la locul potrivit, în momentul potrivit.
3. În al treilea rând, am nevoie ca celălalt să-mi semnaleze, printr-un zâmbet sau un gest de aprobare, că este interesat(ă) de persoana mea.
4. Acum am nevoie de câteva ore sau zile să fiu singur(ă), să dau frâu liber imaginaţiei şi viselor, ca ele să înflorească.
5. În final am nevoie doar de un mic semn prin care persoana aleasă îşi exprimă interesul faţă de mine. De pildă un zâmbet sau felul în care mă priveşte poate face să mă îndrăgostesc lulea în doi timpi şi cinci mişcări.

Mai multe detalii aici.



Cuplul introvertit-extrovertit

Ce se întâmplă când o persoană introvertită întâlneşte un extrovertit?

Cuplul introvertit-extrovertit

Se spune că extremele se atrag. Oare o persoană introvertită poate face faţă stilului de viaţă al unei persoane extravertite sau se simte mai în largul ei dacă lângă ea se află „copia fidelă”? Iată răspunsul unui expert care ne dă speranţe în ceea ce priveşte funcţionarea relaţiei de cuplu între două persoane atât de diferite. În cazul unei dinamici de cuplu sănătoase între un introvertit şi un extrovertit fiecare din ei îşi cunosc rolul pe care îl au în scenariul de viaţă şi se gestionează astfel încât să scoată la suprafaţă tot ceea ce este mai bun din opusul lor.

Mai multe detalii aici.



O relaţie de vis

De ce avem oare nevoie, atât noi, cât și partenerul nostru, să avem o noapte liniştită, să dormim bine?

O relaţie de vis

Cu toate că la prima vedere poate să pară paradoxal, conflictul este o componentă importantă, inevitabilă şi chiar sănătoasă a relaţiei. Chiar şi în relaţia de cuplu cu partenerii romantici, care vor să împartă fiecare moment cu persoana iubită, vor exista momente de dezacord. Exprimarea diferenţelor de opinie, comunicarea cu partenerul şi ajungerea la un compromis poate să justifice faptul că este vorba despre o relaţie sănătoasă. Cu toate acestea, conflictele, mai ales dacă sunt prea dese, nu sunt întotdeauna utile şi, în general, chiar neplăcute. Minimalizarea disputelor inutile sunt importante pentru ca relaţia de cuplu să fie una de durată. Iar aici poate să intervină somnul. Dacă oamenii nu dorm bine, sunt obosiţi şi tind să experimenteze mai multe emoţii negative, este afectată chiar şi capacitatea de rezolvare a problemelor, totodată sunt mult mai reactivi la evenimentele neplăcute. Persoanele odihnite tind să reacţioneze mult mai adecvat la critici, pe când persoana obosită poate reacţiona automat, ca o bombă cu ceas, fără capacitatea de a se opri şi a cugeta.
Deci, dacă observați că sunteți mai reactiv ca de obicei, să vă întrebați dacă ați avut un somn liniştit sau nu.
Vise plăcute!

Mai multe detalii aici.



Temple Grandin

Cu ocazia zilei internaționale a conștientizării autismului, vă recomand un film biografic despre o femeie autistă, care, în ciuda dificultăților impuse de deficiența sa, reușește nu numai să se integreze în societate, ci și să devină o expertă în zootehnie, recunoscută pe plan mondial:


„Mă numesc Temple Grandin. Nu sunt ca ceilalți oameni. Gândesc în imagini, conectându-le.“

Temple Grandin

„Doream dintotdeauna să înțeleg gingășia resimțită de alții în momentul în care sunt îmbrățișați de mamele lor. Iar acum am făcut un aparat care mă ajută în acest sens. Simt că s-a reconectat un fir... ca și cum s-ar fi reparat ceva...“



Ziua internaţională a conştientizării autismului

Copiii autiști au sosit pe lume cu o incapacitate înnăscută de a stabili contactul afectiv normal, determinat din punct de vedere biologic, cu alți oameni. Cuvântul „autism“ continuă să conducă la confuzii, deoarece numeroși oameni asociază sindromul autist cu un simptom, și anume faptul de a fi închis în sine. Însă această izolare socială nu trebuie considerată definitivă, deoarece, potrivit lui Leo Kanner, „se pot stabili în comportamentul social scheme de dezvoltare și destui copii cu autism încep să dovedească interes pentru oameni“.

Ziua internaţională a conştientizării autismului

Un număr mare de persoane cu autism, chiar dacă nu (mai) sunt închise în sine, continuă în mod straniu să sufere de singurătate. „Tocmai această caracteristică m-a determinat inițial să studiez autismul“, afirmă Theo Peeters, fondatorul Centrului de Educație în Autism din Belgia. „Cunoșteam singurătatea din literatură, din viața mea personală, însă aveam impresia că singurătatea în cazul autismului este de alt ordin, o singurătate care depășește cu mult obișnuita semnificație emoțională a cuvântului. Părea mai degrabă că această singurătate are mai mult de-a face cu faptul de a căuta un sens în haosul experiențelor, cuplat cu o singurătate «intelectuală». Mi s-a părut în același timp înfricoșător și fascinant, și mi-am dorit să înțeleg această «singurătate metafizică».“



Oglinda sufletului

Potrivit unor cercetări recente, ochii conţin o mulţime de informaţii despre starea emoţională a unei persoane. Dacă ne uităm în ochii unei persoane, putem să ne dăm seama dacă zâmbetul ei este adevărat sau fals. Atunci când oamenii sunt veseli, ochii lor sunt luminoşi, căci ei ridică din sprâncene şi ochii devin mai mari şi mai luminoşi. În schimb, atunci când suntem trişti fruntea noastră devine brăzdată, iar ochii se îngustează. Dacă admitem că ochii oglindesc sufletul, pupila acţionează ca diafragma unui aparat de fotografiat, ea se dilată sau se contractă pentru a regla cantitatea de lumină care intră în ochi.

Oglinda sufletului

Aşadar, pupilele noastre se contractă când sunt expuse la o sursă directă de lumină şi se dilată la întuneric. Aceasta este reacţia pupilară. Într-un articol publicat recent, psihologii Sebastiaan Mathôt si Stefan Van der Stigchel susţin că reacţia pupilară ne oferă informaţii detaliate despre starea emoţională şi intenţiile subiectului.

Mai multe detalii aici.



Vis peste timp

Visele, învăluite multă vreme în mister, fantezie și superstiție, au preocupat o serie de psihologi, între care Freud, care spunea că visul nu este altceva decât un „mesaj al inconștientului“, iar interpretarea lor, calea „regală“ a inconștientului; Jung, Pontalis, Paul Valery, Kleitman, La Berge și mulți alții.

Vis peste timp

Studiul viselor a condus psihologii, printre altele, la supoziția existenței unui psihic inconștient. În legătură cu visele s-au pus o serie de întrebări, cum ar fi:
De ce unii oameni își amintesc de visele lor, iar alții, niciodată? Oare ne aducem aminte de unele vise doar pentru că sunt mai interesante? De unde această diferență? Iată o posibilă explicație dată de un studiu recent al unui grup de neurologi francezi:

Mai multe detalii aici.



Ochelarii, o veşnică problemă, o veşnică dilemă

Ochelari sau lentile de contact?
Dacă te hotărăşti să-ţi faci ochelari, să fie cu ramă sau fără ramă?
La ce te gândeşti când întâlnești pe cineva care poartă ochelari eleganţi?

Ochelarii, o veşnică problemă, o veşnică dilemă

6 mesaje pe care le transmit ochelarii tăi.
Ştim cu toţii că ochelarii te fac să arăţi mai „deştept”.
Despre ce altceva mai vorbesc ochelarii tăi?
Psihologul Helmut Leder şi colegii săi au decis să studieze influenţa ramei ochelarilor asupra modului în care sunt percepuţi purtătorii de ochelari. În urma experimentului echipa vieneză a ajuns la concluzia că oamenii care poartă ochelari fără ramă nu ies foarte mult în evidenţă, ei par însă mai de încredere.

Mai multe detalii aici.