Cabinet de psihologieNitsch-Petioky Anikóhttps://psih.ro/templates/2k11/img/s9y_banner_small.pnghttps://psih.ro/2026-03-21T18:53:52ZSerendipity 2.5.0 - http://www.s9y.org/roNitsch Aniko2026-03-21T18:52:00Z2026-03-21T18:53:52Zhttps://psih.ro/wfwcomment.php?cid=1480https://psih.ro/rss.php?version=atom1.0&type=comments&cid=148https://psih.ro/archives/148-guid.htmlCum să scapi de „reflecția externă“
Competența înseamnă percepția propriei eficiențe în atingerea obiectivelor propuse, fiind strâns legată de îndeplinirea sarcinilor. Lipsa sentimentului de competență poate duce la scăderea motivației și la frustrare.
Relaționarea este legată de faptul că suntem ființe sociale și avem nevoie de a relaționa cu cei din jur. Relaționarea înseamnă o conexiune autentică și suportivă cu ceilalți, iar izolarea socială poate exacerba lipsa motivației și deteriorarea stării de bine.
Autonomia înseamnă că acțiunile unei persoane sunt alese în mod liber, ținându-se cont de propriile valori și interese. În absența autonomiei, comportamentele tind să fie percepute ca impuse, ceea ce poate conduce la lipsa implicării și la insatisfacție.
În calitate de ființe sociale, cu toții tânjim după recunoaștere și apreciere, ceea ce este absolut normal. Problema apare însă când trecem acea graniță subtilă dintre nevoia de conexiune sănătoasă și dependența de validare toxică. Persoanele mai vulnerabile sunt cele care se definesc după părerea pe care o au ceilalți despre ei, au nevoie permanentă de validare externă, fie acele like-uri de pe rețelele de socializare, aprobarea șefilor, profesorilor sau a părinților chiar și la vârsta adultă, complimente permanente din partea colegilor, prietenilor. Aceste persoane nu țin cont de nevoile și dorințele lor, ci se ghidează doar după nevoia de a face impresie bună, a-i cuceri pe ceilalți, a se face util și iubit, apreciat, validat de cei din jur.
Potrivit unor studii psihologice, cea mai înaltă formă de pace interioară, starea de bine constă în renunțarea la nevoia de a fi înțeles, admirat, compătimit de alții, dorințe care leagă starea noastră interioară de bine de factori externi, pe care însă nu îi putem controla. Renunțând la această dorință permanentă de admirație sau recunoaștere din partea celorlalți, poți începe să acționezi pe baza propriilor valori autentice, în loc să încerci să răspunzi necontenit cerințelor, nevoilor, dorințelor celorlalți. Rezultatul nu va întârzia să apară, căci acest lucru va reduce semnificativ epuizarea mentală.
Echilibrul meu emoțional are de suferit atunci când mă bazez doar pe validarea externă, căci dacă eu consider că valoarea mea este atribuită doar de alții, ea poate fi la fel de bine și ușor luată de aceștia. Cu siguranță că atunci când încetăm să mai depindem doar de validarea, aprecierea celorlalți, stima noastră de sine devine generată de noi și crește considerabil.
Adesea căutăm cu disperare înțelegere și/sau compătimire din partea celorlalți, ceea ce provine din dorința noastră ca ceilalți să ne oglindească sentimentele interne. Iar atunci când nu mai avem această așteptare, practic nici critica și nici neînțelegerile nu ne mai influențează atât de tare încât să ne strice ziua. În plus, mai scăpăm de o grijă, căci nu mai simțim nevoia să ne apărăm, să căutăm diferite scuze sau să dăm mii de explicații în fața unor persoane care, oricum, nu doresc sau nu pot să ne înțeleagă.
Conform teoriei autodeterminării, autonomia și acceptarea de sine sunt factori esențiali ai stării de bine. A face pace cu tine, a avea o stare de bine, de echilibru sufletesc nu are de-a face cu izolarea socială, înseamnă a fi atât de ancorat în propria identitate, încât „reflecția“ externă, adică modul în care ești privit, perceput de ceilalți, nu mai constituie o condiție necesară pentru a te simți valoros.
]]>
Nitsch Aniko2026-03-16T06:47:00Z2026-03-18T16:00:02Zhttps://psih.ro/wfwcomment.php?cid=1470https://psih.ro/rss.php?version=atom1.0&type=comments&cid=147https://psih.ro/archives/147-guid.htmlSiguranța și atașamentul
Cu siguranță că mulți dintre noi se întreabă, mai ales dacă suntem părinți: de ce se comportă copiii mai rău în prezența mamei lor? Răspunsul e foarte simplu: copiii au tendința să „se poarte urât“, adică să-și exprime nestingherit emoțiile în mediul cel mai sigur pentru ei. Dacă în primele luni de viață se creează un atașament sigur cu mama, atunci e foarte posibil ca cel mic să se comporte urât adesea în prezența mamei, deoarece ea este cea care îi oferă cel mai mare sprijin emoțional.
După cum știm, atașamentul este o legătură emoțională profundă și durabilă formată între oameni, care joacă un rol esențial în dezvoltarea emoțională și socială a fiecăruia. Atașamentul se dezvoltă încă din primele luni de viață, având la bază nevoia de conexiune și siguranță, și se caracterizează prin siguranță fizică și emoțională, proximitate și durabilitate, acesta influențează modul în care gestionăm emoțiile, felul în percepem lumea și ne raportăm la ceilalți.
Psihologul britanic John Bowlby a dezvoltat în anii 1950 teoria atașamentului, care arată că acesta este un mecanism biologic esențial pentru supraviețuire, menit să asigure siguranța și protecția copilului în primii ani de viață. Bowlby a observat că legătura dintre copil și persoana de atașament nu este doar emoțională, ci și comportamentală, influențând modul în care copilul caută apropiere, sprijin și siguranță în momentele de nevoie.
Potrivit lui Bowlby, un atașament sigur oferă o „bază de siguranță“, permițând copilului să exploreze lumea încrezător, știind că se poate întoarce la îngrijitor, de regulă la mamă, pentru sprijin și confort.
Așadar ne putem da seama de rolul extrem important al atașamentului.
Pentru majoritatea copiilor, mama nu este doar prima și cea mai importantă persoană care are grijă de ei, ci este și cea care le oferă siguranță emoțională. Acest atașament puternic joacă un rol extrem de important în dezvoltarea lor. Din cercetările psihologice, reiese că atunci când copiii sunt lângă mama lor, ei se simt adesea în siguranță, iar comportamentul lor de atașament se întărește.
Acest sentiment de siguranță, baza de siguranță le permite copiilor să se elibereze de tensiunile și frustrările zilnice, care pot duce la probleme de comportament. Adesea copiii se „expun“ atenției părinților, în mod intenționat sau inconștient, mai ales atunci când știu că mama este prezentă pentru a-i liniști.
Aici nu este vorba doar de faptul că prin aceste comportamente copiii își permit, își dau voie să se poarte urât într-un mediu cunoscut, securizant alături de mama, persoana cu care au creat un atașament sigur, ci și de încercarea de a satisface o nevoie emoțională mai profundă. Adesea copiii nu au capacitatea de înțelege pe deplin ce se întâmplă în interiorul lor, de aceea, prin comportamentul lor, ei se manifestă pentru a atrage atenția părinților. Așadar, pentru acești copii a fi lângă mamă înseamnă că se simt iubiți, protejați, în siguranță, astfel încât pot exprima toate acele sentimente pe care nu le pot exprima în compania unei altei persoane și/sau în altă parte. Prin comportamentul lor, copiii încearcă să-și exprime nevoile, precum oboseala, frustrarea, temerile, furia sau chiar dorința de a fi băgați în seamă.
De aceea e foarte important ca părinții să înțeleagă faptul că adesea comportamentul copiilor nu este motivat de o răutate intenționată, ci mai degrabă de o reacție emoțională care se trage din nevoia lor de siguranță. Iar părinții își pot ajuta copiii să gestioneze mai bine aceste tensiuni prin răbdare, atenție, oglindire, empatie și înțelegere.
Atmosfera din casă, dinamica relațiilor din familie pot fi puternic influențate de comportamentul copiilor. Atunci când părinții înțeleg ce anume motivează acest comportament, pot găsi mai ușor răspunsuri adecvate. Cred că este important ne abordăm copiii cu empatie, astfel încât să-i putem înțelege mai bine și să-i ajutăm să-și gestioneze și să-și regleze emoțiile mai eficient.
