Cabinet de psihologieNitsch-Petioky Anikóhttps://psih.ro/templates/2k11/img/s9y_banner_small.pnghttps://psih.ro/2026-03-16T06:47:45ZSerendipity 2.5.0 - http://www.s9y.org/roNitsch Aniko2026-03-16T06:47:00Z2026-03-16T06:47:45Zhttps://psih.ro/wfwcomment.php?cid=1470https://psih.ro/rss.php?version=atom1.0&type=comments&cid=147https://psih.ro/archives/147-guid.htmlSiguranța și atașamentul
Cu siguranță că mulți dintre noi se întreabă, mai ales dacă suntem părinți: de ce se comportă copiii mai rău în prezența mamei lor? Răspunsul e foarte simplu: copiii au tendința să „se poarte urât“, adică să-și exprime nestingherit emoțiile în mediul cel mai sigur pentru ei. Dacă în primele luni de viață se creează un atașament sigur cu mama, atunci e foarte posibil ca cel mic să se comporte urât adesea în prezența mamei, deoarece ea este cea care îi oferă cel mai mare sprijin emoțional.
După cum știm, atașamentul este o legătură emoțională profundă și durabilă formată între oameni, care joacă un rol esențial în dezvoltarea emoțională și socială a fiecăruia. Atașamentul se dezvoltă încă din primele luni de viață, având la bază nevoia de conexiune și siguranță, și se caracterizează prin siguranță fizică și emoțională, proximitate și durabilitate, acesta influențează modul în care gestionăm emoțiile, felul în percepem lumea și ne raportăm la ceilalți.
Psihologul britanic John Bowlby a dezvoltat în anii 1950 teoria atașamentului, care arată că acesta este un mecanism biologic esențial pentru supraviețuire, menit să asigure siguranța și protecția copilului în primii ani de viață. Bowlby a observat că legătura dintre copil și persoana de atașament nu este doar emoțională, ci și comportamentală, influențând modul în care copilul caută apropiere, sprijin și siguranță în momentele de nevoie.
Potrivit lui Bowlby, un atașament sigur oferă o „bază de siguranță“, permițând copilului să exploreze lumea încrezător, știind că se poate întoarce la îngrijitor, de regulă la mamă, pentru sprijin și confort.
Așadar ne putem da seama de rolul extrem important al atașamentului.
Pentru majoritatea copiilor, mama nu este doar prima și cea mai importantă persoană care are grijă de ei, ci este și cea care le oferă siguranță emoțională. Acest atașament puternic joacă un rol extrem de important în dezvoltarea lor. Din cercetările psihologice, reiese că atunci când copiii sunt lângă mama lor, ei se simt adesea în siguranță, iar comportamentul lor de atașament se întărește.
Acest sentiment de siguranță, baza de siguranță le permite copiilor să se elibereze de tensiunile și frustrările zilnice, care pot duce la probleme de comportament. Adesea copiii se „expun“ atenției părinților, în mod intenționat sau inconștient, mai ales atunci când știu că mama este prezentă pentru a-i liniști.
Aici nu este vorba doar de faptul că prin aceste comportamente copiii își permit, își dau voie să se poarte urât într-un mediu cunoscut, securizant alături de mama, persoana cu care au creat un atașament sigur, ci și de încercarea de a satisface o nevoie emoțională mai profundă. Adesea copiii nu au capacitatea de înțelege pe deplin ce se întâmplă în interiorul lor, de aceea, prin comportamentul lor, ei se manifestă pentru a atrage atenția părinților. Așadar, pentru acești copii a fi lângă mamă înseamnă că se simt iubiți, protejați, în siguranță, astfel încât pot exprima toate acele sentimente pe care nu le pot exprima în compania unei altei persoane și/sau în altă parte. Prin comportamentul lor, copiii încearcă să-și exprime nevoile, precum oboseala, frustrarea, temerile, furia sau chiar dorința de a fi băgați în seamă.
De aceea e foarte important ca părinții să înțeleagă faptul că adesea comportamentul copiilor nu este motivat de o răutate intenționată, ci mai degrabă de o reacție emoțională care se trage din nevoia lor de siguranță. Iar părinții își pot ajuta copiii să gestioneze mai bine aceste tensiuni prin răbdare, atenție, oglindire, empatie și înțelegere.
Atmosfera din casă, dinamica relațiilor din familie pot fi puternic influențate de comportamentul copiilor. Atunci când părinții înțeleg ce anume motivează acest comportament, pot găsi mai ușor răspunsuri adecvate. Cred că este important ne abordăm copiii cu empatie, astfel încât să-i putem înțelege mai bine și să-i ajutăm să-și gestioneze și să-și regleze emoțiile mai eficient.
]]>
Nitsch Aniko2026-03-15T08:37:00Z2026-03-15T08:39:10Zhttps://psih.ro/wfwcomment.php?cid=1460https://psih.ro/rss.php?version=atom1.0&type=comments&cid=146https://psih.ro/archives/146-guid.html14 obiceiuri care trădează sărăcia psihologică
Am citit undeva că viața e asemenea unui joc de cărți, doar pentru că ți-au fost împărțite cărți proaste nu însemnă neapărat că e imposibil să câștigi.
Deși „loteria geografică și genetică“ are un cuvânt de spus în evoluția noastră, mai ales la început de drum, acceptând realitatea și accesând propria noastră ușă a banilor, ne putem depăși condiția timpurie și cărțile proaste care ne-au fost împărțite.
Se spune că sărăcia nu este o rușine. Deoarece afectează semnificativ calitatea vieții, ea poate fi extrem de neplăcută. Aflându-se într-o situație financiară instabilă, incertă, persoanele sărace sunt nevoite să aleagă diverse forme de economisire pentru a supraviețui. Dar mai există și persoane care, în ciuda faptului că au un câștig decent, care le oferă o oarecare stabilitate financiară, trăiesc ca și cum ar fi sărace. Iar asta se numește „sărăcie psihologică“ și poate avea efecte la fel de nedorite în viața de zi cu zi ca sărăcia reală.
Există o serie de obiceiuri, atitudini care trădează o persoană săracă din punct de vedere psihologic. Este foarte important faptul că dacă observăm vreunul dintre următoarele obiceiuri la noi înșine, după conștientizarea lor ar fi bine să le corectăm imediat, pentru a nu ne otrăvi și mai mult propria viață.
1. Neasumarea rolului avut în menținerea propriei sărăcii Mulți se consideră victimele circumstanțelor, lipsei de noroc, nici o clipă nu își asumă rolul pentru sărăcia lor. Ei caută întotdeauna pe cineva din afara lor, căci așa e mult mai simplu, consideră că toți ceilalți sunt de vină că ei nu au suficient: șeful zgârcit, părinții, guvernul, soțul/soția, războiul etc. 2. Nemulțumire constantă Sunt persoane care se plâng în mod constant, ba de una, ba de alta, nimic nu e bine, se consideră că au mereu ghinion, nu le iese nimic, așa că mai bine nu mai fac, nu mai încearcă să facă nimic, stau și așteaptă. 3. Alegerea stabilității în detrimentul oportunităților Persoanele sărace se tem foarte mult ca nu cumva să-și piardă locul de muncă, chiar dacă acesta nu este nici pe departe jobul lor de vis și nici nu le oferă suficienți bani sau mulțumire pentru satisfacerea nevoilor zilnice. Ele sunt ferm convinse că, dacă renunță acum locul de muncă „stabil“, nu vor găsi unul mai bun. Astfel, aceste persoane lucrează pe bani puțini toată viața, nu se dezvoltă și nici nu dobândesc noi cunoștințe sau abilități. Pur și simplu evită tot ceea ce ține de dezvoltarea lor personală și financiară, pentru că sunt lucruri care le sperie. 4. Concentrarea pe ceea ce le lipsește Unele persoane se concentrează permanent pe ceea ce nu au, ceea ce le lipsește, în loc să fie recunoscătoare pentru lucrurile bune din viața lor, chiar dacă sunt puține și rare. 5. Invidia Oamenii săraci sunt ferm convinși că lucrurile bune li se întâmplă doar altora, niciodată lor. Și trăiesc o viață întreagă cu această credință irațională, fără ca măcar să încerce să o combată. Și încep să se compare cu ceilalți, devin invidioși pe ceilalți, pe felul cum arată, ce au obținut în viață. Invidia lor e îndreptată chiar și către prieteni. 6. Risipă de timp și efort, nu de bani Pentru o persoană săracă din punct de vedere psihologic nu-și va permite să cheltuie bani pentru confortul personal, acest lucru este inacceptabil pentru ei. O persoană săracă nu va comanda niciodată un taxi, ci va aștepta răbdătoare autobuzul în stație, chiar pe timp de iarnă, când este foarte frig sau are bagaje grele. 7. Teama de a cheltui pentru propriile nevoi O persoană săracă psihologic se simte inconfortabilă și foarte vinovată când cumpără ceva pentru propria persoană, pentru uzul personal. E foarte posibil ca motivul pentru aceasta să existe în copilăria lor sau în relația cu părinții. Ca adult, o astfel de persoană se învinovățește pentru orice cheltuieli suplimentare, în loc să se bucure. 8. O atitudine inadecvată față de bani Pentru persoanele sărace există un cult al banilor. Ei sunt în stare să facă scandal într-un magazin dacă nu li se dă restul până la ultimul bănuț. O persoană săracă din punct de vedere psihologic poate să certe un membru al familiei o zi întreagă doar pentru simplul fapt că a cumpărat o pâine mai scumpă în loc de cea mai ieftină. În realitate însă, aici nu este vorba despre o eventuală economisire, ci o atitudine anormală față de bani care ar fi de preferat să fie schimbată cât mai urgent posibil. 9. Cheltuieli iraționale E foarte posibil ca un copil care nu a avut bani de buzunar în copilărie, ajuns la vârsta adultă, când începe să câștige bani, începe să-i cheltuie integral. Uneori cheltuie fără să aibă nevoie de lucrurile achiziționate. S-a arătat că astfel oamenii săraci psihologic se simt în sfârșit demni de a fi iubiți, se simt valoroși. Așadar, este un lucru obișnuit ca mulți dintre ei să-și pună la vedere lanțuri groase de aur, să-și cumpere ultimul model de iPhone, să achiziționeze haine nejustificat de scumpe și să arate lumii întregi stilul de viață bogat pe rețelele de socializare. 10. Economisirea fără sens A face economii nu este un obicei rău, ba din contră, este ceva foarte util. Dar bogații și săracii economisesc în moduri diferite. Persoana bogată face o evaluare lucidă a propriilor cheltuieli și îi e foarte clar ce poate economisi și în ce trebuie să investească. În schimb oamenii săraci din punct de vedere psihologic sunt dispuși să-și sacrifice sănătatea, energia, confortul și timpul pentru a economisi bani. De exemplu, o persoană săracă poate cumpăra margarină ieftină în loc de unt de calitate pentru a economisi bani sau poate încerca să-și repare el însuși mașina, deși nu prea se pricepe, punând astfel în pericol propria viață și cea a familiei sale. 11. Neglijarea Este ușor să identifici o persoană săracă din punct de vedere psihologic chiar și în mulțime. Poate fi un bărbat cu pantofi rupți și pantaloni până la genunchi sau o femeie nemachiată cu o geantă maro scorojită și un pulovăr vechi de 30 de ani. Deși adesea aceste persoane au destui bani, ele consideră că este o risipă și ceva inutil să arunce banii pe asemenea lucruri. 12. Atitudinea de expert O persoană săracă psihologic nu își asumă limitele, nu recunoaște că nu se pricepe la orice și preferă să nu apeleze la un profesionist care își cunoaște meseria. În schimb se chinuie să repare singur un lucru, pentru că nu-și dă seama că ar fi mai bine să plătească o dată un profesionist decât să facă o treabă proastă sau să plătească apoi un preț și mai ridicat pentru reparații. 13. Zgârcenia Zgârcenia este un semn al sărăciei, atât financiare, cât și spirituale. Unii chiar devin anxioși când trebuie să împartă mâncarea cu partenerul lor. Oamenii zgârciți și săraci nu se pot despărți nici măcar de lucrurile total inutile. 14. Incapacitatea de a accepta cadouri Adesea persoanele sărace tind să se subevalueze, le este greu să accepte că altcineva ar putea să le facă cinste. Ori nu cred că merită acest lucru, ori adesea se tem că va trebui să ofere ceva de valoare egală în schimb, iar pentru asta nu sunt pregătiți mai ales din punct de vedere psihologic.
Ești responsabil pentru modul de viață pe care îl alegi, bucură-te de viață, răsfață-te din când în când, apreciază fiecare moment și nu uita: omul sărac găsește modalitatea de a economisi, iar omul bogat găsește modalitatea de a face bani. Alegerea se află în mâinile tale.
